| = Poem | Liviu-Ioan Muresan [03.Jun.10 19:40] |
| al imaginilor, extraordinare unele, remarc imaginea soarelui ce pătrunde pe jumătate ca o roată cu spițe. Iată ce numesc eu POEZIE. | |
| = dorin cozan | Mihaela Roxana Boboc [03.Jun.10 20:07] |
| Da, un poem deosebit, vizual, frumoasă imagine a câinelui, ”cu burta întoarsă, umflată,/lunecând printre smâcuri”, a soarelui ce ”îți va pătrunde în piele pe jumătate/ca o roată cu spițe”. cu prietenie, Mihaela | |
| = o stea pentru un poem ff frumos | Vasile Mihalache [03.Jun.10 22:02] |
| Prima parte a poemului se vizualizeaza intens, dilema pe care o rezolva este sfasietoare prin umanitatea instinctuala de a salva de doua ori-fara a mai gandi la pierderea mai mare care o implica cea de al doilea gest de salvare. Eu consider ca poemul era deja incheiat, mai incolo e altceva sau este ceva ce a ramas dupa niste succesive taieri de versuri. Dar ceea ce doream: un poem emotionant- am primit:"îți întind mâna/ văd mâna ta întinsă, despărțind apa,/ văd și câinele trecând dedesubt/ și îți dau drumul". | |
| + err | Vasile Mihalache [03.Jun.10 22:04] |
| am uitat* | |
| = err2 | Vasile Mihalache [04.Jun.10 10:03] |
| cel de al doilea, nu cea de al doilea | |
| + . | emilian valeriu pal [04.Jun.10 13:51] |
| Da e un joc deosebit in care pe mine m-a impresionat floarea cuielor fierbinti. Personal, ultima strofa ar fi putut sa lipseasca, dar, dincolo de parerile personale, merita apreciat. Si ar fi meritat si un alt titlu, asta daca nu face parte dintr-un ciclu. | |
| = Dorin Cozan | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.10 16:27] |
| ceea ce este interesant este că imaginile acestea forte se răsfrâng sufletește. au profunzime. și-atunci, ele rămân. o lectură ce mi-a făcut plăcere. am recitit. și voi reciti. Ottilia Ardeleanu | |
| = + | Monica Manolachi [04.Jun.10 21:01] |
| Nu mă prea împac bine cu câini, dar dacă spui tu, Dorin Cozan, să văd câinii, îi voi privi mai cu luare aminte, nu numai pe cei aruncați în râu. | |
| = bun text | Alina Manole [05.Jun.10 06:44] |
| Încă un text în care surprinzi bine obiceiurile autohtone, între Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru. Nu-mi sună rezonabil inversiunea din primul vers al ultimei strofe. Însă, ultimul vers este memorabil: soarele îți va pătrunde în piele pe jumătate ca o roată cu spițe ... îmi așez urechea sub spițe și ascult Consider că este unul din cele mai bune texte scrise de tine, până acum. | |
| + mușcătura poetică | Vasile Munteanu [05.Jun.10 07:10] |
| dincolo de tematica deja obișnuit-cozaniană, spre deosebire de alte texte, acesta impresionează prin rigurozitate: pare că autorul știe cu exactitate câte cuvinte trebuie spuse și de câte ori; mi-aș permite să afirm că e un "sonet alb", rezultatul unei sinteze între elementele specifice poeziei actuale și universul mitologic creștin, melanj care în timp a educat autorului într-un mod cât se poate de estetic atât simțul limbajului și al asocierilor, cât și înclinația către spectaculosul metaforic; cu alte cuvinte, descriptivul este deopotrivă real și simbolic, în acest caz, dragostea fiind numai un "act" în marele spectacol al lumii, o "tragere (solară) pe roată", o (auto)devorare; o dragoste (de)scrisă în manieră sibilinică. un cititor, Vasile Munteanu | |
| = . | dorin cozan [06.Jun.10 09:50] |
| Liviu, m-a bucurat semnul tau de inceput. imaginea de care amintesti imi place si mie. Mihaela, te salut si eu cu prietenie. multa inspiratie si succese Vasile, dilema exista. dar poate fi rezolvata, daca o iei in brate. nu stiu daca e o dubla salvare, dar stiu ca, egoist sau nu, gestul merita facut. as indrazni sa spun chiar "trebuie" facut!. e si o pierdere si un castig. asta ne justifica estetic ochiul care priveste si mana care se intinde. mersi pentru stea Emi, am zambit cand te-am vazut. Ce pot sa spun? Da, textul apartine unei serii, de aici numele, desi putem, in calitate de hermeneuti ce suntem, sa ne jucam cu sensul acestuia. Si iar da, unele versuri pot lipsi. de fapt, tot textul poate lipsi. Adica, pus intre paranteze. Abia atunci, daca simtim sentimentul vietii, enigma, putem spune ca a meritat sa scriem si sa citim ceva. mersi pentru stea. Ottilia, daca raman, e bine. Si asta ma bucura, fireste. mersi pentru semn Monica, ti-am citit din textele pe care le postezi in ultima vreme. Bravo, imi plac. Alina, o surpriza totala semnul tau. La buna citire! Vasile, cand sunt atat de laudat, sunt foarte ispitit sa incep sa ma laud si eu;)). Dar ma abtin de aceasta data, multumind frumos pentru stea. Ati vorbit frumos, cu generozitate. Multumesc de asemeni editorului si tuturor pentru lectura. | |
| = un puzzle foarte frumos | Constantin Doinescu [08.Jun.10 07:29] |
| Un poem foarte frumos am citit aici in care autorul imbina cu maiestrie cateva elemente din poezia stanesciana. Am facut si eu un poem odata folosind aceasta tehnica dar nu am reusit sa-l fac asa de cursiv, aproape original. | |