| = și totul se oprește ceasul nu mai ticăie inima nu mai bate | Maria Prochipiuc [11.May.10 00:01] |
| Un poem plin de realitate, parcă privești o scenă cu actori piesa se desfășoară în fața ochilor tăi și tu vrei sau nu vrei devii nu cititor ci unul din personajele poemului. Totul e alert, tu ca privitor întorci capul când spre unul când spre altul, de fapt doar unul vorbește, pe celălalt îl intuim gesticulînd nu-I înțelegem cuvintele , dar e suficient că intuim ceea ce ar vrea să spună: hai să te întreb ursuleț mă mai iubești? și totul se oprește ceasul nu mai ticăie inima nu mai bate doar o cutremurare pe buzele ei ca un punct fix chiar sub semnul de întrebare Aș modifica majusulele nu se vede bine la imagine! ...și nu uita , sunt doar Maria! | |
| = Alexandru, | Doru Dorian David [11.May.10 07:13] |
| asta este poezia in pielea ei goala!!! felicitari batrane. m-am minunat!!! in fericirea ei de poezie... tare fain, trist de fain!!! o zi buna. | |
| = ~ | Alexandru Gheție [11.May.10 17:52] |
| va multumesc maria, ma bucur ca ti-a placut confruntarea asta, ca ai vazut niste actori aici :) doru - multumesc pentru semnele lasate aici, imi sunt imbold... alex | |