| = spatiul maxim | Adriana Gheorghiu [14.May.10 14:15] |
“Sindromul sitului” este spatiul maxim de acumulare a tuturor celorlalte spatii: afectiv”sa se stabileasca... intr-o alta inima”, istoric “Galia,”social “hanul”, “micul ring de dans”, mitic “....acolo...dincolo...”, oniric“ palatul de clestar”,... sau de iluminare a acestor spatii prin trairile intense ale celor doi protagonosti, Claudiu si Silvia. Indiferent in ce spatiu sunt surprinsi Claudiu si Silvia, important este in ce masura cefeida/dragostea “straluceste sau pierde din intensitatea lucorii”, pe rind, in toate lumile atavice. Claudiu vrea “sa schimbe cursul istoriei”, intra in lumea “pestrita” a hanului, intrerupe dansul din han, o ia pe Silvia cu el, ii propune un spatiu lumesc si un timp lumesc( o tabara, in august), vrea sa pașeasca “impreuna cu visele” lor “pe sub poarta de aur a destinului”. El vrea ca “cefeida” doar sa stralucesaca. In schimb, ca “cefeida “ sa straluceasca, Silvia trebuie sa lase visul ”sa devina realitate”. Si daca Claudiu “viseaza” si o lasa pe Silvia ca visul lui sa devina realitate, atunci este firesc ca legiunile romane, Vercingetorix, luptatorii gali, vinturile mediteraniene, barbatul urias, regina Sheba din Etiopia....sa locuiasca, nestingheriti, pentru trecerea unei clipe, in toate spatiile: afectiv, istoric, social, mitic, oniric.... Si noua ni se pare firesc, ca prin iscusinta condeiului lui Emil Iliescu, sa fim surprinsi, macar o data-n viata de “sindromul sitului”.....Aveti vreo preferinta, dragi cititori? | |
| = D-na Gheorghiu, sunt onorat... | Emil Iliescu [14.May.10 22:24] |
| D-na Gheorghiu, sunt onorat și măgulit pentru introspecția fină și emoțională cu care ați disecat textul meu! Tocmai când mă gândeam la faptul că această proză nu a captat atenția mebrilor site-ului ( numărul mic de citiri și comentarii), iată că d-voastră reușiți să-mi strecurați în suflet picătura de mulțumire după care tânjim fiecare din cei ce încercăm să punem o parte din sufletul nostru în ceea ce scriem. Vă mulțumesc mult pentru că ați fost alături de personajele mele și de visul lor! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = nu i s-a facut p.r. | Anni- Lorei Mainka [14.May.10 22:39] |
| proza dvs. lasa semne, dar nu pe site- in sufletelel cititorilor, aia putini, grabiti, care isi spun, lasa ca ii zic miine mai amplu..sunt convinsa ca mai sunt destui care V-ar fi spus ceva, si nu doar ceva de complezenta....timpul merge mai repede decit istoria antichitatea daca era expusa acestui haos nu mai exista apoi la text:parerea mea o stiti, este compact, la subiect si atit de bine cladit ca e nu cred ca aveti dubii personale, aici in site insa e greu.....eu sunt la inceput si va permit dvs. sa aveti dubii atunci eu ce sa mai zic? | |
| = Anni, ca întotdeauna... | Emil Iliescu [14.May.10 22:45] |
| Anni, ca întotdeauna tu rezonezi la mesajul textelor mele și știu că nu o faci din complezență. Așa este, fiecare are timpul drămuit, iar pentru proză, de ce să nu fim sinceri, trebuie să ai o anume predispoziție pentru a o citi până la capăt. Mai ales pe calculator... Îți mulțumesc pentru semnul lăsat! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = visul ce poate deveni realitate... | Maria-Gabriela Dobrescu [15.May.10 00:19] |
| Domnule Emil, și eu aștept minunea cu multă speranță de ceva timp. Citesc cu întârziere, dar așa cum spune și Anni proza dumneavoastră lasă semne mult mai importante în inimile noastre, a celor care suntem cititori fideli. Pentru mine finalul acesta este o altă lecție, pe lângă multe altele pe care mi le-ați oferit de-a lungul timpului. "Prietenia este singurul astru care nu apune niciodată". Cu prietenie, maria | |
| = Maria, prietenia... | Emil Iliescu [15.May.10 00:27] |
| Maria, prietenia este cel mai durabil lucru de pe lume și tu știi foarte bine asta! Îți mulțumesc că din nou ți-ai răpit din bruma ta de timp liber și ai visat alături de Claudiu și Silvia! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = *** | Antrei Kranich [25.May.10 13:20] |
| emil, scuza-ma pt raspunsul atat de tarziu, dar am avut de terminat un proiect la care lucram de mai bine de 1 an. eh, am reusit sa-l termin. :-) mi-a placut f mult pasajul cu barbatii care se aduna in jurul silviei, ca niste fluturi de noapte. descrii plastic momentul, dandu-i o anumita tensiune care ii da viata. acum, ca e vorba de ultima parte, pot sa iti multumesc pentru toate capitolele si sa sper ca la un moment dat voi putea intoarce gestul. cu prietenie, A | |
| = Andrei, am scris... | Emil Iliescu [25.May.10 16:43] |
| Andrei, am scris acest text cu gândul de a face o surpriză unui prieten și de a așterne pe hârtie ceea ce sufletul îmi dictează uneori. Dacă ți-a plăcut, nu pot decât să fiu mulțumit! Cu prietenie, Emil Iliescu | |