| = Soarele avea dinți, tu aveai pastă de dinți, creme pentru arsuri | Ana Gabriel-Laurențiu [19.Apr.10 14:44] |
| o poezie cu iamagini reusite. mi-a placut aceasta asemanarea soarelui cu un conac, un hotel, ceva...... unde totusi nu sta nimeni in afara de ea. parca e o prinbare prin spatiu. se incearca o sublimare a trecerii implacabile a timpului. numai bine | |