| = Ștefan Petrea | Goea Maria Daniela [15.Apr.10 17:30] |
| Ștefan, am citit și alte sonete ale tale, unele mi-au plăcut mult, chiar dacă nu am lăsat vreun comentariu. Ca nespecialist în domeniu, ci numai ca cititor pasionat, aș cuteza să îți fac câteva mici recomandări, dacă îmi permiți. Se remarcă talentul tău și ușurința versificării, dar în unele sonete ironia este prea accentuată, în detrimentul tușei romantice - crede-mă, orice femeie își dorește mai întâi romantism, și apoi umor :) De asemenea, apar unele alăturări expresive, dar nepotrivite - de exemplu, "părul gros" sună cumva deranjant (în opinia mea, desigur). Unele versuri sunt "completate" cam forțat (probabil pentru a complini numărul de silabe necesar) - de exemplu, "flori-minune". În cazul poemului de față, titlul și ultimul vers conțin expresia "o ard", care poate duce cu gândul la argou. Primul vers l-aș vedea așa: "De-atâta verde, -a nemuriri miros" Apoi: "Cu flori suave-n părul tău frumos" "Versificările îmi sunt stindard" Cu speranța că nu am deranjat prea tare, închei aici, reiterând că sunt o admiratoare a sonetului și o cititoare constantă a poemelor tale, pentru care te felicit. | |
| = daniela | Stefan Petrea [16.Apr.10 10:18] |
Daniela, orice observatie pertinenta este binevenita. Iar tu "arati cu deegetul" bine, o sa incerc sa ma ridic la nivelul asteptarilor. Multumesc pentru mesaj! Sa auzim de bine! | |