| = "udă tu" | Alexandru Gheție [14.Apr.10 17:06] |
| versuri curgand ca o apa sarata de mare :), serpuind parca, creand o stare de vraja-visare - "un labirint... și în care doar sfârșitul/pare că nu s-a sfârșit/ acum". Intre somn si treziire, undeva pe un tarm, exact acolo unde apa loveste pamantul as situa versurile - sus si jos, gand ranit, peste ranit, din crin lunecand si... dorul doare. Acum. Cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = On ”lunecând” | liviu ofileanu [14.Apr.10 17:26] |
| Ioan-Mircea Popovici, frumos poem! Morala: Ați reformulat un adevăr usturător: fiecare îl avem numai pe Azi; Mâine nu există. Datorită repetițiilor există aici și un ecou care punctează tragismul lui ”panta rhei”, ca și cum dacă nu ești sigur de ceea ce se petrece,primești imediat o nouă confirmare - omul curge din sine chiar sub ochi săi... Cu stimă, liviu ofileanu | |
| = mai târziu | Ioan-Mircea Popovici [15.Apr.10 06:24] |
| am visat că se vorbea despre el se ascundea să nu fie prins de pescăruși când am deschis ușa spre curtea interioară sub streașină el cu o carte învelită-n inimă îmi zicea viața se umple de glume lasă moartea să intre în ea marea-i sămânță de spume venus împacă pe nu și pe da puțin mai târziu va fi ora | |
| = Impresie | Dragoș Vișan [15.Apr.10 17:30] |
| Acest limbaj având bruște creșteri de tensiune - unde rănile pentru gând tac - este un boicot al conștiinței împotriva nedreptății datului vieții. | |
| = uitate-n mister | Ioan-Mircea Popovici [15.Apr.10 20:16] |
slefuirile care le da timpul sunt trecerea la limita nu ca revolta ci acceptare sigur fiecare trepta e-o experienta amara precum acordul dintr-o simfonie ce cronofagie se petrece pana la acordul final asa se face ca-n plaja cu suflet apar mereu un portativ un calaret si-un cal uneori explicit alteori prin transfer ori uitate-n mister matematic vorbind aceasta-i o functie-n scara o clasa importanta de functii sunt functiile masurabile care sunt limite uniforme de functie-n scara | |
| = Despre "Uitate-n mister" | Dragoș Vișan [15.Apr.10 20:52] |
| Noul poem "Uitate-n mister" comunică longitudinal - adică prin cvasiperisabilitatea sa din comentariu - cu poemul de dinainte, ducând fragilitatea și interactivitatea sa până la o conturare a geografiei personale. Mi-a plăcut metafora-hiperbolă a cronofagiei. Revolta se pleacă înaintea acceptării, ca să se re-revolte și să se reaccepte. Plaja cu suflet (am simțit și eu duhul ei) comunică în versurile tale, Ioan-Mircea, prin motivul literar al scării cu trepte, chiar cu acordurile largi ale mării-simfonii. "Acordul final" de care vorbești mi-aduce aminte de romanul "Yoyo" al lui George Vasilievici, în care se închipuia în galopul acela furișat cu iubita sa prin parcul Tăbăcăriei, sau pe plajă ca atacant de fotbal - la tine-n poem fiind superb motivul poetic al calului suprarealist (ca la Salvador Dali), al călărețului îngropat prin portativele nisipului arat. Când murea George Vasilevici l-am visat pe Marin Mincu plimbându-se înnegurat pe plajă, chiar cu un fular fluturând în vânt. Nici nu se uita în jur, mergea. Se ducea împotriva vântului. O imagine a artistului ce arde etape ca să zboare din marasmul existențial. | |
| = amphiteatru, 3 iunie, orele 17:01 | Ioan-Mircea Popovici [09.May.10 08:07] |
| Igitur, pe 3 iunie la orele 17:01 la amphiteatru din spatele teatrului Soveja-tabacarie se organizeaza lansarea revistei Tomis dedicata lui George cu lectura de carte la care va participa si alexis care crede cand am ajuns acasa singurul lucru care lipsea era ceasul cu pendul si zodii remmy intrase singur in colivie se certa cu cel din oglinda il injura marinareste si-l ameninta cu plecatul... | |