Comentariile membrilor:

 =  câinește
Marian Razvan
[11.Apr.10 19:11]
Un om murea într-un câine, cred că era mult mai bine.

 =  avem nevoie de poezia ta, Mat!
silvia caloianu
[11.Apr.10 20:03]
murea omul dus de un caine. murea omul cu parerile sale sub unghii. murea si nu stia. ii pasa cuiva de asta?
m-am bucurat sa te aud, Mat. sa nu mai dispari asa mult, Mat...
(ma uitam, ieri, la pozele de la lansarea Orianei, din toamna 2003... ma intrebam ce mai taci...)

 =  .
Ecaterina Bargan
[11.Apr.10 22:58]
mi-a plăcut chiar de la prima lectură. rar când se izbutește o transmitere cu așa forță în atât de puține cuvinte. cu toate astea aș fi preferat să scrii într-un câine decât pe un câine. dar, mă rog, poate că e mai bine așa ca acum.

 =  caz
Stefan Doru Dancus
[12.Apr.10 11:44]
Un condens imagistic ce te pune pe gânduri. Am de reflactat, ca și în cazul lui Ilieș Gorzo.

 =  și el știe, deci învață să nu mori, prietene...
Cătălin Al DOAMNEI
[12.Apr.10 12:44]
cand moare un câine, moare un prieten.

 =  ideal
Chiripuci Cristian
[12.Apr.10 19:39]
Cred că aici este expus simbolul omului care muncește pentru a fi mai aproape de un ideal iar câinele simbolizează moștenirea pe care o lasă el.

+ puterea prezentului
Traian Rotărescu
[12.Apr.10 22:17]
... din perspectiva Martorului nu se moare. Sau, poate, o moarte nu-si "castiga" statutul decat daca este astfel asistata.

Prezentul accentueaza valoarea sensurilor, conferindu-le traire, autenticitate, suferinta, viata, eludand astfel dimensiunea unei stricte/ simple cugetari.

Un text evidentiat la locul cuvenit.

 =  simplu, concis
Maria-Mihaela Pop
[13.Apr.10 06:45]
imi place simplitatea textului, are iz folcloric, dar 'cat mai esti culpabil' pare disonant; cred ca farmecul acestei poezii sta in directetea adresarii, de aceea as sugera ca mici fragmente (care nu aduc informatii semnificative) sa fie eliminate. varianta mea:

un om murea pe un câine
și câinele îi spunea:
mori omule
mori pe mine
acum
cât te mai pot lătra

și omul murea.

murea pe un câine

 =  Canis enciclopedicus
Călin Sămărghițan
[13.Apr.10 11:57]
Despre om, câinele a spus întotdeauna lucruri notabile, iar asta va trebui să intre neapărat în enciclopedia câinilor, dacă nu este deja.

Are sâmburele de sclipire pe care-l avea Nichita. Și mai are rostirea neaoșă a descoperirii abrupte. Cuvintele aici nu-s scrise, ci se sapă pe sine direct în hârtie.

 =  Spectacular. Recalcitranță. Golirea sinelui egolatru
Dragoș Vișan
[15.Apr.10 21:04]
Poem acrobat - pe sârma spatelui canin, cu prăjina înclinată a părerii de sine. Este excepțional lătratul, avertizarea. O pastișare originală ce îmbină filiera neoavangardist-suprarealistă cu tonul poeziei protestar-autobiografice a generației "Albatros" (de ex. Câinele de lângă pod - Geo Dumitrescu). Consider că spectacularul acestui poem e foarte percutant.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !