| = . | Ecaterina Bargan [09.Apr.10 15:16] |
| mi-a plăcut titlul, pacă ai zice de medeea/sophie. eu am visat-o zilele trecute. poezia aceasta este destul e confuză. dar poate că e și mai bine așa. foarte fumoas începutul și finalul e sugestiv-profund. nice. | |
| = Katy | Adriana Lisandru [09.Apr.10 22:06] |
| e mai mult o pagina de jurnal...:) multumesc de semn. | |
| = o mie de li | Liviu-Ioan Muresan [09.Apr.10 22:20] |
| îmi mai amintesc lacrimile, povestea copilăriei. La fel ca colo, se urmăresc umbrele. Ele se îndepărtează, cresc spațiul și timpul. Scara spre cer, de pe umerii oamenilor, iată o bună replică. Căutarea devine regăsire. Interesant. Un poem ce merită atenție și înțelegere. LIM. | |
| = LIM | Adriana Lisandru [09.Apr.10 22:41] |
| iti multumesc si tie pentru popas si interpretare. | |
| = eu propun o chestie fără nehotărâtele: un, în, aș, o, orice... | Adrian Firica [10.Apr.10 00:23] |
| zilele oamenilor pe care-i ating lasă urme de cântec pe degete umerii lor sunt o scară sprijinită de cer știu că-n mijlocul drumului sunt aceeași femeie 'n zile-n care tăcerea e pergamentul prețios aș porni să te caut cu ochii închiși printr-o mie de răni strigându-mă | |
| = adica | Adriana Lisandru [10.Apr.10 00:30] |
| nehotarare fara nehotarate, Adrian? :) de fapt, varianta ta e una...absolut hotarata. imi doresc noroc, poate o ajung si eu din urma... | |
| = . | Mihai Robea [10.Apr.10 07:23] |
| este o poezie totală, luminoasă | |
| = Un poem autoportret alegoric | Dragoș Vișan [10.Apr.10 08:45] |
| Imaginea lui Argus cu o mie de ochi se suprapune alegoric asupra femeii cu o mie de răni. Iar simbolul poetic - mai mult metaforă, cum se va vedea - din titlu "jumătate de pas" are explicație în ultima strofă prin alt simbol poetic "la mijlocul drumului". Li, de la Ada Li, iarăși demitizarea ochilor lui Argus. Primele două versuri pot fi numite specificul poeticii tale. Urmele de cântec sunt cuvintele, sentimentele, scurse ca sângele prin vene. Umerii prietenilor sau oricăror semeni sunt treptele scării lui Iacov - o comparație misterioasă. Distihul că tăcerea-pergament e cel mai impresionant. Iar plecarea în căutarea iubirii, cu toți Li-i închiși, într-o stare de grație, ca o Euridice refemininizată încheie ca o alegorie poemul. | |
| = Adriana Lisandru: Un titlu cu sensuri deosebite! | Ottilia Ardeleanu [10.Apr.10 10:50] |
| poemul tău are precizie matematică, una care decurge dintr-un titlu-fracție. Și este cu atât mai atractiv cu cât se leagă și de literatura scrisă-citită informatic: “oamenii pe care-i ating îmi lasă urme de cântec pe degete”. Lirismul se strecoară, apoi, printre “zile în care orice tăcere e un pergament prețios”. Constați că, deși umerii oamenilor îți sunt sprijin spre înălțarea proprie, tu ești aceeași, eforturile sunt mari (lucru ce decurge evident din titlu), durerile înălțării sunt multe și apăsătoare. Înaintarea spre perfecțiune se face anevoios: “o mie de li/ jumătate de pas ”! Un titlu cu sensuri deosebite! Poemul acesta este al sufletului modest ce are, însă, multe de arătat lumii. Ottilia, cu drag | |
| = li...de la Lao Zi - pentru Dragos Visan | Adriana Lisandru [10.Apr.10 11:14] |
| "Drumul de o mie de li incepe cu primul pas", spune Lao Zi. de acolo acel li, Dragos, nu de la Ada_Li. :) uite, chiar nu mi-am dat seama ca acest cuvant chinezesc ar putea fi o capcana..:) dar, facand abstractie de el, analiza ta se apropie de ceea ce am vrut sa spun. | |
| = re: Ottilia Ardeleanu, Mihai Robea | Adriana Lisandru [10.Apr.10 12:22] |
| Ottilia, tie titlul ti-a vorbit, asta ma bucura. :) Domnule Robea, multumesc pentru lumina din mesajul dvs. | |
| = "voi întâlni aceeași femeie" | Alexandru Gheție [10.Apr.10 19:12] |
| jumatate de pas - exact jumatate de drum, mijloc de drum spre o cautare... dar de aici, de la o mie de li, aceeasi femeie te striga din launtru probabil, "printr-o mie de răni". E poate intalnirea eului de la mijlocul drumului cu sine, apoi... cine stie :)... cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = umerii lor sunt o scară sprijinită de cer | Ana Gabriel-Laurențiu [12.Apr.10 15:13] |
| mi se pare mie sau poezia este o cautare ajunsa la jumatate de drum intr-un moment special ,,zile în care orice tăcere e un pergament prețios". prima strofa este puternica si expresiva, numai bine, gabi | |
| = cu scuze pentru intarziere, | Adriana Lisandru [13.Sep.10 01:10] |
| le multumesc lui Alex si lui Gabriel Laurentiu pentru semnele de lectura. si, da, aveti (aveati) amandoi dreptate. :) | |