| = . | Ecaterina Bargan [29.Mar.10 22:29] |
| un igitur se oprește aici să zică faptul că nu a uitat ce înseamnă igitur. se oprește aici să mai zică faptul că se identifică tare cu tu-un acela abordat de către un eu liric somnabul oarecum. și mai spune că a fugit pe la izvorul din păduricea veche, ba chiar a văzut toporași proaspăt ieșiți la lumină și a mai văzut stocuri de iarbă verde și aspră, care l-au făcut pe igitur să se oprească și să miroase îndeaproape verdeața. și prin ceața primă(văra)tică a văzut îndeaproape-departe măslinul sălbatec, așa cum răsăritul era gata-gata să apară, și-a pus o dorință, că se vedea și luna pe cer, iar luna era crescătoare, aproape la fel de rotundă ca igiturul nostru comun, care seamănă cu un gălbenuș și este mereu fierbinte. așa că alergărețul igitur, regăsit în mine, nu a stat mult pe gânduri și a presat un pic amânările toate ca să gândească o ars poetica, iar ars poetica aceea era chiar locul în care nimerise. și s-a gândit igiturul ăsta din mine că ars poetica lui este - locul căutat o viața îl găsești întotdeauna întîmplător - și cu gândul ăsta s-a întors igitur acasă și a dat de textul ăsta și s-a gândit că există magie pe lume. | |
| = Poem marturisitor | Vasile Mihalache [29.Mar.10 22:28] |
| Un poem foarte serios, de asta data, fara aspectele ludice ale rimei caracteristice poetului, cu final moralizator mai bine zis amar-moralizator: " la tine însă cred că-i mai gravă chestia asta cu amânarea/ poate-mi spui și mie ce te-am tot rugat și tu ai amânat mereu/ să nu crezi că-i vorba de un reproș dar vreau să intrăm în livada de măslini/ și să avem sufletele primenite și toate ale voastre pregătite de mareaîntâlnire/ și nu-ți spun de ea acum ca să te pun pe alt drum sau să te schimbi în vreun fel/ departe de mine acest gând dar ar fi bine să-ți aduci aminte/ de câte ori ți-a venit să-mi scrii/ și n-ai putut/ ce te-a oprit să o faci// și uite că s-a făcut 3:48/ nod tare pe manechinul/ din lemn de gutui/ ce fericită era ea/ și ce derută pe tine/ când ți-am vorbit/ despre insularii peninsulari/ îți mai aduci aminte Igitur/"Exista un fel de seninatate in acest poem, semn al intelepciunii, care atrage si "pune pe ginduri":"ce tare s-au încălzit cuvintele/ ce adânc se luminează cotloanele/ în nopțile cu lună plină ale sufletului/"si un fel savant de a reface legaturi unice de comunicare:"mă așteptam să-mi duceți lipsa/ să dați un semn de viață/ și să mă invitați/ să vă spun/ despre cărarea/ cu scară coborâtoare spre mare.Acest poem este unul din acelea care ies cumva din inertia cultivata, intentionata, a poemelor-picturi usor recognoscibile pentru stilul poetului, este un poem marturisitor, specie rara printre poemele actuale ale poetilor din generatii mai vechi.Se vede cu usurinta nobletea exprimarii, pavaza sub care nici un interlocutor nu poate fi ranit, doar "atins". | |
| = Notă de lectură | George Pașa [29.Mar.10 22:53] |
| Bine spune Vasile Mihalache "poem mărturisitor". Și eu am fost unul dintre martorii acestor destăinuiri.Am rezonat cu multe dintre versuri, în special cu acelea din penultima strofă. Citind, ai impresia că eul poetic ți se adresează, în ciuda unei exprimări poetice oarecum detașate, pe alocuri, oraculare. Foarte inspirat mi se pare subtitlul. Despre unele neîmpliniri mai bine nu vorbesc, fiindcă nu-mi recunosc vreo aplecare spre exercițiul critic, exceptând obligațiile profesionale. Așa încât e posibil să greșesc. | |
| = din locuri cu geometrii sentimentale | Ioan-Mircea Popovici [29.Mar.10 23:10] |
| v-am inchis intr-un cerc magic si zic sa fie! (primit) "mă așteptam să-mi duceți lipsa să dați un semn de viață și să mă invitați să vă spun despre cărarea cu scară coborâtoare spre mare" | |
| = Notă de umor (trecător, desigur) | George Pașa [29.Mar.10 23:12] |
| Uitai să spun, sper că nu vei amâna (iarăși): dar despre cărare nu ne spui nimic?! Fiindcă îmi vine acum să trec în rime tot textul, dar nu vreau să-l supăr pe Vasile cu ludicul meu (ne)serios! "(H)ai noroc!" | |
| = semnul lui Iona | Ioan-Mircea Popovici [29.Mar.10 23:24] |
| cărarea pe lângă vechea caracteristică acum are o notă de perspicacitate și-un conect-diez de Paște pe undeva treci pe lângă semnul lui Iona | |
| = Cred că ai putea dezvolta într-un solilocviu dramatic | George Pașa [29.Mar.10 23:45] |
| Aha! Prin urmare, "drumul a gresit. Trebuia s-o ia în partea cealaltă." Corect, am uitat cărarea către inimă. Dar ceva-ceva despre Iona zisei prin acea parafrază a textului tău. "Căci Iona n-are noroc și pace." "Ce pustietate! Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici." Dar am spus prea multe și mă abat cumva de la text. Dar hai să spun și ce nu mi se pare cu adevărat realizat artistic, fie că va fi cu supărare sau nu. Mă refer la narativitatea aceasta, prea puțin obișnuită în textele tale pe care le încadrai la poezie. Poate fără să vrem suntem luați și noi de valul acesta al prozei poetice. Apropo de "Iona", cred că ai fi putut crea aici un solilocviu dramatic. Poate că este așa ceva, dar mai necesită o dezvoltare. | |
| = de seceris | Ioan-Mircea Popovici [30.Mar.10 00:02] |
| despre poveste numai de bine este deja cunoscut faptul cand e de ce e cand lipseste de ce lipseste povestea se naste mai greu eu ma bucur ca a aparut si-i chiar e bune mireasa-si cauta locuri de neuitat despre restul la Sfantul Ilie de seceris | |
| = Un colocviu al imaginilor, un soliloc, un Igitur al dedublării în altă gâlceavă | Dragoș Vișan [03.Apr.10 19:06] |
| Oralitatea discursivă, tonul aproape îndrăgostit, schimbul de replici (continuat și în comm-urile de mai sus), jovialitatea lângă o mare gravitate a gândurilor, franchețea derulării filmice a unui fragment din schimbarea orei de vară, toate acestea mă entuziasmează. Mă provoacă să ascult, să-mi imaginez. Nu este nicio notă discordantă între depoetizarea actuală a limbajului și ceea cea ați scris mai înainte, d-le Ioan-Mircea. Paștile Domnului cu lumină de litoral, cu aer tare de alge, cu noi prietenii! | |
| = semnul de prietenie de la Dragoș Vișan | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.13 01:01] |
| uite că de nu erai tu cel mai Igitur de jur împrejur semnul de prietenie de la Dragoș Vișan mai rămânea ascuns un an noroc în tine venită-n gara de la Răpsig luntrea așteaptă la dig acum văd că atunci acolo între lunci "ce derută pe tine când ți-am vorbit despre insularii peninsulari îți mai aduci aminte Igitur" | |