| = într-o farmacie cu oameni muți | Ioan-Mircea Popovici [29.Mar.10 21:55] |
| Am pierdut un comentariu. Nu stiu cum dar s-a pierdut. Las acum doar poemul selectat. Sper sa nu apara doua comentarii. Ziceam ca am senzatia ca va iesi o carte despre aici si acolo, o carte a rasului si-a uitarii despre cea care a hotarat sa plece si traieste amintirile de acasa... “Ai grijă de tine. Draga mea, nu te mai supăra, ne e bine în curte dimineața… un lătrat de câine sau vrăbiile ce se ceartă pe o bucată de pâine. Ordinea e bună, dar înțelege, să trăiești continuu într-o farmacie cu oameni muți, e tare greu. Trăiește ce-i plăcut și să nu te mai “nervezi cu nervii”, vorbă celebră în Rahova profundă. Nu vreau încă să mă mut în centru, să mai emigrez o dată. Când eram mici ne puneam mâna streașină și ne uitam cu gura căscată după rațe sau berze cum trec diagonal, ordonate în triunghi, fiecare la locului ei. Erau șerpi uriași pe drum spre alte păduri ademeniți de o muzică aparte numai de ei auzită până după orizontul, de care noi oricum nu aveam voie nici să visăm, d-apăi să-l dorim. Era pentru mine un tânâr, un tinerel apretat în costume închise la culoare și dat cu briliantină, un om dintr-o stație de autobuz, unde el nu aștepta autobuzul. El se urca de ani buni dintr-o mașină mare în alta și mai mare, șofată de oameni cu ochelari amenințători de negri, iar noi, care stăteam plop pe marginea șoseli ne urcam lejer în autobuz”. | |
| = semn | Doru Emanuel Iconar [29.Mar.10 23:10] |
| Da, și mie mi-a părut că ați pus de-o carte. Ar merita. Scriitura e vie, te ține aproape. E o lume pe care eu și cei ca mine nu o vom întâlni niciodată. Măcar în cărțile voastre. Și cartierul în care locuiesc a fost unul asemănător Rahovei, case cu fatada pictată, grădini pline de pomi. Asta era pe vremea când mama era copil, poate cam ca fica dumneavoastră. Când a ajuns la anii mei, casele au început să dispară una câte una. Ici colo a mai scăpat câte un măr sau doi cireși, câtiva vișini. Restul s-au topit. În loc de verdele câmpului, cenușiul asfaltului. Am citit tot, erau prea multe comentarii. Mi-am zis să trec altă dată. Bine am făcut. S-au rărit lăudătorii, povestea a rămas. Sper s-o citesc până la sfârșit. Ce spuneți? Doru Emanuel | |
| = n-am inteles Doru E .I. | Anni- Lorei Mainka [29.Mar.10 23:31] |
| care cometarii erau prea multe.... ma bucur , ca treci pe la mine, in lumea de alta data | |
| = re | Doru Emanuel Iconar [29.Mar.10 23:39] |
La celelalte segmente ale povestirii, dinainte. Eu asa am vazut. Daca am gresit cer iertare. DEI | |
| = re Doru E. Iconar - da! | Anni- Lorei Mainka [30.Mar.10 01:27] |
| Acum am inteles. Credeam ca eu am comentat prea mult pe ceva teme....eh, asa e la inceputul povestilor....vrei sa le asculti si apoi se pierde firul, multam de trecere....si mai ales ca te-ai innoptat peste ele. pe curind | |
| = re Ioan-M. Popovici | Anni- Lorei Mainka [30.Mar.10 11:46] |
| Merci de trecere...sper ca nu-s multe inversiuni, si ca povestea tine la timp... | |