| + piesa absurda -Arca omului | Florina Daniela Bordieanu [05.Sep.05 16:45] |
| sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Noru ce-i al lui: o mana sigura in ale scrisului si un text pe masura. nu comentez fragmente, nu dau citate, e nevoie de lectura intregului text ca sa poti intelege senzatia de amar in cerul gurii aparuta la urma.Pentru ca Zeii au privit doar o clipa. doar una. | |
| = noru' | Vlad Catalin [05.Sep.05 17:11] |
| Intr-adevar un text excelent, ciudat, o combinatie de poezie, proza, strigat, durere, neputinta. Pe pagina ta sunt foarte multe articole - lipsea o proza ca aceasta. Iar in ceea ce priveste regula cea noua (atentionarea de la inceput), eu nu inca nu m-am prins. st | |
| = viața ca o iederă înșelătoare | Dănilă Florentina-Loredana [05.Sep.05 17:12] |
| Ai scris aici un text dur și sensibil în același timp. Despre modul în care ai făcut-o nu comentez, ar însemna să mă repet. Iată, ne spui, cum rugămintea către zei poate fi ascultată, chit că împlinirea dorinței poate veni și din altă parte decât te-ai aștepta. " lumea era frumoasă, nu înțelegea de ce toți treceau așa încruntați pe lângă el." Pasajul din care am decupat această frântură mi-a vorbit mult, îmi pare a fi chiar esența. Nu despic firul în patru, întrucât i-ar dispărea din farmec. Așa cum spune și Florina, textul trebuie citit în întregime...și apoi tăcut. Și simțit. PS: În legătură cu răspunsul tău la "Banatul"...nu trebuie să te scuzi, Noru! NU vreau ca gestul minunat pe care îl faci să fie perceput măcar și pentru o clipă ca obligație. Eu știu că faci tot ce poți și că mai ești și foarte ocupat. Apoi, oricât de nerăbdătoare aș fi, revista e binevenită oricând. Mulțumesc! | |
| = Regele pescar | Iulia Spanu [06.Sep.05 00:24] |
| Intr-un fel, textul acesta m-a trimis cu gandul la "Regele pescar", si admir forta cu care ai impletit slabiciunea cu puterea, mizeria cu nebunia sperantei, simplul cu nebanuitul ascuns in gunoaie. Clipa in care lucrurile se intampla pentru noi restul la fel, pentru ei altii, nevazutii, nebanuitii, si totusi stingheritorii altfel. Una dintre cele mai frumoase proze scurte pe care le-am citit in ultimul rastimp. | |
| = Privirea Zeilor | Ghinea Nouras Cristian [06.Sep.05 12:16] |
| Florina, nu mi-a venit să cred când am deschis net-ul la prima pagină care, pentru mine, a fost și va rămâne poezie.ro. Atâta lume bună a trecut pe la mine și mi-a lăsat un semn pe acest text care mă chinuia de ceva vreme și pe care l-am scos la lumină cu un soi de încrâncenare, chiar și împrejurările scrierii lui fiind destul de improprii, de încordate chiar. Mulțumesc de apreciere și de vizita în premieră. Daniela, vreau să-ți spun că Zeii ne privesc în permanență, fie că noi vrem sau nu să luăm aminte... | |
| = Vocea rațiunii vs. tasta grăbită | Ghinea Nouras Cristian [06.Sep.05 12:26] |
| Sorine, ai dreptate cu proza, pe care am lăsat-o de izbeliște din cauza faptului că proiectul cu "Barul Nana", început promițător, o luase cam în derivă. După câteva tentative de a aduce "Barul..." pe linia de plutire, m-am lăsat păgubaș și am scris ALTCEVA, adică ASTA, după care m-am întors la obsesia cu Nana, pe care am scos-o la lumină după câteva... nopți(!) de nesomn. Ideea este să scot un nou volum de proză (sper ca Zeii de care vorbeam să mă ajute) în care cam toate "piesele" să aparțină aceluiași univers straniu, iar pasajele de poem în proză să alterneze cu un soi de proză... poematică, dacă este ceva de înțeles în asta. PS: ai dreptate cu încadrarea; exact în momentul în care apăsam tasta cu "înregistrez", vocea rațiunii m-a avertizat: "ce te-a apucat, bre?!?" Dar era deja prea târziu. | |
| = "Citit", la propriu și la figurat | Ghinea Nouras Cristian [06.Sep.05 12:36] |
| Loredana, mi-a mers la inimă comentariul tău. Aprecierile venite din partea celor care mă citesc (am impresia, și la propriu, și la figurat) sunt de mare însemnătate pentru mine. Comentariile la această proză vin după alte discuții purtate în sânul cenaclului de la noi, iar un distins universitar timșorean (cel care mi-a prefațat primul volum) m-a încurajat să merg pe acest drum, pentru că asta este o amprentă a scrisului, nota de originalitate care iasă în evidență odată cu trecerea timpului. În plus, este un text extrem de sincer, deși el pare (și este, într-o oarecare măsură) cam alambicat. PS Dacă expedierea revistei poate fi numită "datorie", atunci ea este, în ceea ce te privește, cea mai plăcută dintre toate. | |
| = Adevărații Stăpâni ai Zilei | Ghinea Nouras Cristian [06.Sep.05 12:45] |
| Iulia, mulțumesc pentru comentariul în premieră. Ce să-ți răspund? Că tot am inundat site-ul cu articole și interviuri, hai să vedem cum "ajută" ziaristica literatura. Unii zic că jurnalistica usucă literatura, și le dau dreptate, dar mai sunt și excepții. Omul ăsta, omul-cal, dacă vrei, ca la Jebeleanu, există cu adevărat: este un bătrân ursuz și cam ciudat, care are o condiție fizică de invidiat și care, zilnic, pe arșiță sau pe un ger de crapă pietrele, cară câteva mormane de hărtie la DCA, cu un cărucior ce stă să se dejghine. L-am urmărit adesea, apoi, din curiozitate (literară și profesională, deopotrivă), am fost la depozitul respectiv și am descoperit o lume aparte: câteva zeci de amărâți, uitați de lume, care-și câștigau o pâine chinuită din cartoane și "sticle" de plastic. Am văzut eu destule la viața mea, am scris o sumedenie de cazuri sociale, dar știi ce m-a impresionat? Majoritatea acestor oameni erau serioși, lucrau și ca sezonieri, nu erau bețivi, avea familii, pe vremuri fuseseră muncitori la fabricile desființate, la Filatura de mătase sau la "Textila". O lume aparte, fascinantă: lumea STÃPÂNILOR ZILEI, a adevăraților stăpâni ai zilei. | |
| = sedus de fata morgana! | Tudor Negoescu [02.Oct.05 19:06] |
| Nu înțeleg de ce această proză poetică se ascunde în spatele acelui paravan pompos numit "limbaj explicit"! Mi se pare că poate fi privită și ca un excelent reportaj "rupt" din irealitatea noastră imediată (postdecembristă). Oricum, jurnalistul de investigație Cristian Ghinea, pe zi ce trece, pare tot mai sedus de această "fata morgana" a literaturii! | |
| = cred | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| cred ca din greseala Cristian a incadrat textul aici. nu cred, sunt sigura. asa cum sunt sigura ca va corecta:) | |
| = Spășit... | Ghinea Nouras Cristian [08.Sep.05 15:38] |
| Nia, e ca-n bancul ăla cu "poți face ce vrei, numai să nu apeși butonul ăla roșu" - așa ne-a zis Radu și noi i-am promis să fim cuminți. Abia ce închise omul ușa, începurăm să ne frichinim, care cum, mă înțelegi, până când unu' mai slab de înger, adică Noru, mă-nțelegi, apăsă pe butonul roșu. După boacănă, începu a-și roade unghiile: aoleu, acu' ce făcui?! Ai crezut, tu, mișelule, că ești de capul tău și nu-ți vede nimeni prostiile? La ora dezmeticirii, momentul e și mai penibil: adeacă să fac prostia sunt în stare, dar să o repar, ba, căci nu știu cum, din mintea mea puțină! Poate mă ajută vreun înger bun, și promit să nu mai fac! | |