| = Ștefan Ciobanu | Ottilia Ardeleanu [24.Jan.10 19:54] |
| Inundație de creativitate: multe păsări ce dau năvală prin gaura făcută de acele (pe care atârnă orele) ceasului din perete, poetul digeră metaforele (doar la asta se pricepe!), "pereții nu cedează preferă să se umfle ca niște obraji într-un sărut" (aceste versuri sunt atât de sensibile!). Ștefan, un poem deosebit aici! Ottilia Ardeleanu | |
| = . | ștefan ciobanu [24.Jan.10 20:31] |
| : multumesc de semn. digerarea poate tine loc de apocalipsa, de judecata de apoi. un purgatoriu prelungit este mai rau decat iadul. multumesc de citire. | |
| = în întuneric... | Teodor Dume [24.Jan.10 20:42] |
| un text împlinit îndeosebi mi-au plăcut strofele 2 și 3 întregul de aici se susține prin acuratețe, fermitate dar și prin sensibilitatea rostirii. *în întunericul provocat de înghesuială nu este liniște în întuneric se mestecă o lume în care digerarea este doar o metaforă* și evident finalul întărește multă stimă, teodor dume, | |
| = . | ștefan ciobanu [24.Jan.10 21:53] |
| : va multumesc domnule teodor pentru oprire, citire si semn. seara calda | |
| = "o piatră de apă" | Alexandru Gheție [25.Jan.10 00:45] |
| Spaima de întuneric, de bezna e mai puternică atunci când noaptea e tânără, când drumul spre iad e..."tânăr". Metafora "pietrei de apă" e reușită și puternică, parcă strânge în ea tot chinul, toată suferința ce are să urmeze. Întuneric provocat de "înghesuială", cu noaptea stingând contururile ca într-o inundație de păsări și apoi miezul durerii, sfârșitul... Comparația din final este deosebită, ca o mandarină căzută în mijlocul apocalipsei. numai bine, alex | |
| = . | ștefan ciobanu [25.Jan.10 01:04] |
| : leoaica tanara noaptea. si spaimele ce vin, trase, ca niste trasuri. spaima de inghesuiala este, desigur, uterina. | |