| = VM | marian vasile [19.Dec.09 10:00] |
| ...hai, spune tot, auzi! apreciez aceste versuri. mult. | |
| = epilog nescris | Vasile Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| am și-un băiat: cu vântul - pe osul moștenire citi-va la soroc: MÃNÂNCÃIPETOȚI! și eu :). | |
| + intia vinatoare | emilian valeriu pal [19.Dec.09 11:06] |
| Din punctul meu de vedere un poem excelent, autodevorator. Am rezonat mai ales cu partea care incepe de la "intiia vinatoare". Ca atmosfera imi aduce aminte de "Cantofabule" de la Phoenix. Ca sa nu fiu inteles gresit, prefer oricind o evadare intr-o lume de hirci si de vraji decit un text in care ne-o bagam si ne-o scoatem poetic. In plus ceea ce am apreciat intotdeauna la Vasile Munteanu este muzicalitatea deosebita a poemelor, ca un fel de cintec-ritual samanic. Poate e prea mult spus, dar mie asa imi place sa vad. | |
| = err | emilian valeriu pal [19.Dec.09 11:14] |
| "intiia vinatoare" tastatura bat-o vina. | |
| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [19.Dec.09 11:37] |
| “iar eu am două fete. s-au sfârșit numelui nostru vânătorii” - final de “Mare Vânătoare”: „2 acte minore”! Subtil, profund, sincer! Cu plăcere, Ottilia Ardeleanu P.S. apropo de "epilog...", băiatul tău, Cuvântul, este reușit!!! | |
| = ființa ca o zăpadă canibală | iarina copuzaru [19.Dec.09 15:51] |
| (Sub)scriu ideii de muzicalitate de care vorbea Emilian; aud ropotul ei tocmai din Muțenia zăpezii și din locuirea umbrei ce cuprinde o întreagă devenire (ispitirea dinspre depărtare, dar și întoarcerea vînatului înspre). Iarna canibalilor produce o călătorie a cunoașterii, un salt originar în aceste zăpezi vînătorești ale ființei. | |
| = . | Vasile Munteanu [21.Dec.09 20:30] |
| mulțumesc pentru lectură și semnul despre. și scuze pentru răspunsul dat cu întârziere, motive tehnice. | |