| = "mirosind a ceață" | Dana Lucaci [04.Sep.05 14:05] |
| Poemul unei întâlniri, plăcerea estetică a privitorului, care dezgolește de aparențe, de accesorii inutile orice imagine fotografiată. Sentința unei realități imaginate altfel, cea a unui "condamnat la dispariție", așteptând în ce contează ce gară, o femeie mușcată de ceață, de alți bărbați iubită: "acum ca avem un copil am sa iți spun adevarul am o boala incurabila" "Ochelarii" purtați de femeie, întotdeauna secretul de dincolo de sticlă, de iriși. Căutătorul vede cu spiritul: "avea pene albe și aura unei sfinte dezvirginate treceau orele in josul apelor moi, lumina..." Ea trece mai departe, ca o nălucă, o "fata morgana". O singură clipă, cât să facem click cu privirea, unicul aparat de fotografiat, fără termen de garanție, "de arcul minunii care nu ni se intimpla". Bun revenit, Adriene. Aștept scrierile mai departe. Ela | |
| = Adrian, sper ca n-am intrat in depasiri:) | carmen mihaela visalon [04.Sep.05 19:34] |
| Draga Adrian, Pentru o clipa, am fost tentata sa fac un comentariu care sa atinga drumuri laterale. Mi-am amintit-la timp!- ce mi-ai spus la odata: "...Refuz sa citesc ceva mai mult de 100 de cuvinte. Viata e prea scurta..." Pentru ca-iti sunt datoare-si nu vreau sa te MAI supar, nici pe tine,nici pe Alina, iti spun doar atat- poezia ta-din cauza mirosului de ceata si a penelor albe, imi aminteste de Ferma Femeilor a lui Fellini. Pe scurt: 2*felicitari & bine ai revenit. Cu drag, respect si bucuria de a va revedea, Un candidat la disparitie, care isi va pune curand ochelari ca sa te citeasca mai bine, | |
| + misterul din fotografie | Maria Prochipiuc [05.Sep.05 15:12] |
| am admirație pentru orice femeie cu ochelari ochii ei ascund secrete inpenetrabile - am să pornesc de aici, m-am mulțumit să citesc aceste versuri și să merg mai departe, unde și cum nu prea are importanță și totuși mi-au revenit versurile sub ochii care privesc prin ferestrele unor ochelarii ( nu mai țin minte ce dioptrie ). Dar oricum lumea văzută e frumoasă. Se pare că e dedicație de dedicație, a celui care pozează și mai ales a celei care se lasă pozată, interesantă imaginea: avea pene albe și aura unei sfinte dezvirginate contradicție, dar poate aici stă frumusețea din ochiul poetului, din nou intereantă mi se pare: sunt doar un candidat la dispariție . Poem mirosind a ceață cu o sintaxa poetică interesantă, ingenioasă chiar, starea omului plecat sub complexitatea unei lumi închipuite, după care autorul tânjejște fără disimulare: tu ai sa vii cu parul in vint mirosind a ceața și a barbați care te-au mușcat de sani de arcul minunii care nu ni se intimpla iar eu am sa te aștept in gara X cu cravata mea de carton semnata Dior dar tu nu ma vezi ești de mult in alte sfere pline de hohote, dans retro și magie... | |