= ... | Carmen-Manuela Macelaru [13.Dec.09 09:11] |
un text cu multe definiții care de care mai ingenioase: ieșirea din mamă este totuna cu a părăsi un oraș provincial de câmpie. în definitiv o noapte asta și este: o sală de tribunal. finalul pe măsura textului "pești rari, iubito, și noi" lasă prăpastia deschisă. mcm | |
= Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.09 14:52] |
poetul se arată dur: -” ieșirea din mamă este totuna cu a părăsi un oraș provincial de câmpie” – este totuna cu intrarea în necunoscut, incertitudine, noroc/nenoroc etc.; -apoi, graba aceasta care ne mână. De ce ne grăbim și încotro? Înaintea cui vrem să ajungem, când - zic eu - nu există înaintea cuiva!?; -unora li se pare că totul li se cuvine: “…între care tu crezi că ai un loc rezervat.”; -viața aceasta ca o “locomotivă pe aburi” trebuie alimentată cu sentimente, altfel…; -o ironie de toată frumusețea: “judecând după lentoarea specifică viselor mai degrabă un submarin” și o alta și mai usturătoare: “convingerea conștiinței că deghizată cu robă și perucă apare celorlalte stări imaculată”; -desigur, concluzia: “ieșirea din mamă este iluzia că ai dreptul a rosti: ești vinovată! te condamn”. Cine ne dă dreptul de a judeca, de a condamna?; -finalul este atingerea, intrarea în “muzeul inimii” unde “este limpede că trebuie să plătești”; -să nu ne mai întrebăm de ce “oamenii mor cu ochii deschiși”; -“pești rari, iubito, și noi”. Cum rară această scriitură, Ottilia Ardeleanu | |
= . | Vasile Munteanu [13.Dec.09 16:55] |
mulțumesc, Carmen, pentru lectură și pentru semnul despre; nu s-a vrut un text-definiție..., așa a fost să iasă; probabil avem nevoie de iluzia normei, a normaLizării pentru a ne păstra echilibrul, un echilibru deseori mai fragil decât am putea crede. Ottilia: submarinul acela nu este o ironie - sugerează numai încetineala aceea specifică visului, atunci când visezi că fugi de ceva, de cineva și întotdeauna, deși totul se derulează cu rapiditate, tu abia îți miști picioarele; ca să mă exprim altfel, în vis totul te prinde din urmă; nu am dormit niciodată suficient de mult pentru a mă convinge dacă nu chiar eu trec pe lângă mine; dar cu siguranță noaptea aceea va veni. vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |