| = :D | Andrei - Tiberiu Măjeri [26.Nov.09 14:06] |
| interesanta abordare! deci sa dam la o parte victimismul specific romanilor? merci inca o data pentru informatii! cu stima, andrei | |
| = . | Mihai Robea [26.Nov.09 17:25] |
| un eseu corect, iar accentul este bine pus. Nu cred că este cazul să te agiți prea tare fiindcă i-au luat bâta Aceluia(dacă observi varietatea.. cioban/ ciobănaș/ drăguțule bace, îmbrățișând o multitudine de sensuri) si au dat cu ea în baltă, .. Să ne mai minunăm de câte ceva ar fi chiar plictisitor?! Mizantropia asta îmi amintește de ciobanii armâni din Balcani, respectați și temuți de Poarta care nu a ezitat să le recunoasca drepturile, să le acorde privilegii, de al lor Moscopole care până în 1788 ajunsese al doilea oraș ca mărime din Imperiul Otoman cu peste 60 000 de locuitori, cu universitatea sa, cu cele 70 de biserici, cu manufacturile sale și bogata viață culturală, având a doua tiparniță din Imperiul Otoman, după cea din Constantinopole...de întregul șir de eroi, sfinți, martiri pe care ciobanii vlahi(ca urmași curați ai dacilor) l-a dat popoarelor balcanice. Si ar fi multe de spus despre 'ciobani', despre continuitate, despre onoare, despre rădăcini. Sigur că Miorița este un moment de reflecție, de iubire, de dăinuire..cu o întreagă filosofie spusă simplu, poate un avertisment pentru rătăcire, cu un filon tragic, e acolo vorba de trădare..în viața reală lucrurile astea nu se întâmplau ori se întâmplau foarte rar, cine știe când va fi fost scrisă Miorița... | |
| = De exceptie | Goea Maria Daniela [26.Nov.09 17:54] |
| Un eseu de exceptie. Subscriu in totalitate. I-as propune dlui Manega sa comenteze si, eventual, sa demonteze si mitul moldoveanului sarac si lenes, atat de evident contrazis in Miorita. Cu respect, Dana Goea | |
| = Eseu | Petru Dincă [26.Nov.09 19:55] |
| Aveți perfectă dreptate, în cea ce privește ideea centrală a eseului. M-am gândit și eu la asta, atunci când am comentat, cu ani în urmă, poezia, la clasă, cu elevii dar nu am scris un articol pe această temă. Vă felicit că ați făcut-o. Aș avea, totuși, o obiecție în ceea ce privește epitetul ,,șmecher'', pe care i-l atribuiți ciobanului moldovean, întrucât el nu rezultă din poezie. Având în vedere profilul lui moral care se desprinde din text, cred că el și-a câștigat averea mai degrabă prin muncă cinstită, decât prin ,,manevre'' nu tocmai corecte, care se asociază, îndeobște, termenului ,,șmecher''. Termenul ,,șmecher'' se potrivește însă, din păcate, perfect majorității românilor de astăzi, care îi apreciază în mod deosebit pe cei care se îmbogățesc prin mijloace necinstite sau aflate la limita legii. Iar această mentalitate se dovedește extrem de păguboasă și explică starea deplorabilă în care se găsește România astăzi. Obiecția făcută de mine nu umbrește însă cu nimic calitățile micro-eseului dumneavoastră, pe le care apreciez încă o dată. Cu stimă, Petru Dincă | |
| = Dublu limbaj | Miron Manega [26.Nov.09 21:07] |
| Daca cititi cu atentie, o sa va dati seama ca textul are doua parti. In prima parte limbajul este intentionat colocvial, la nivelul de intelegere a literaturii atribuit de mine celor care au lansat ideea de "fatalism mioritic". Deci este un limbaj de cartier, in care "smecher" inseamna cel mai tare, cel mai bogat, adica un fel de lider. Am vrut sa subliniez, pe de alta parte, ca si la acest nivel rudimentar de abordare lucrurile sunt evidente. Iar la nivelul semanticii este corect. De fapt e o ironie amara. Partea a doua a textului este incrancenata, vehementa, patetica chiar, si la un alt nivel de comunicare. Puterea mesajului - daca exista - vine, cred eu, si din acest dublu limbaj. Se prea poate, totusi, sa fi gresit... | |
| = vulgarizare | Tudor Cristea [26.Nov.09 21:53] |
| Au mai existat asemenea tentative de vulgarizare a înțelesului "Mioriței" (care "Mioriță" nu se reduce la textul lui Alecsandri). H. Sanielevici îi reproșa, pe vremuri, ciobănașului, tocmai ceea ce autorul acestui eseu presupune că se subînțelege că el va face: că nu-și cheamă câinii și nu pune mâna pe par. Și ce dacă ar fi vorba de fatalism? Ia să privim această variantă a "Mioriței": „-Foaie verde de trei flori, / Ciobănaș de la miori, / Un’ți-a fost moartea să mori? / -Sus în vârful muntelui, / În bătaia vântului, / La cetina bradului. / -Și de ce moarte-ai murit? / -De trăsnet când a trăsnit. / De jelit cin’te-a jelit? / -Păsările-au ciripit, / Pe mine că m-au jelit./ -De scăldat cin’te-a scăldat? / -Ploile când au plouat / Pe mine că m’au scăldat. / -De’mpânzit cin’te-a-mpânzit? / -Luna când a răsărit. / Pe mine că m’a’mpânzit... / Lumânarea cin’ți-a pus? / -Soarele când a fost sus. / -De’ngropat cin'te-a’ngropat? / -Trei brazi mari s-au răsturnat, / Pe mine că m’a’ngropat. / -Fluierașul un’l-ai pus? / -În craca bradului sus, / Și când vântul mi-o bătea / Fluierașul mi-o cânta, / Oile s’or aduna, / Pe mine că m’or căta”. unde e "activismul" aici? De "creștinismul cosmic" al lui Mircea Eliade, legat de "Miorița", ați auzit, dle Manega? Dincolo de toate, reiterez poate cele mai frumoase versuri din poezia română: "-De’mpânzit cin’te-a-mpânzit? / -Luna când a răsărit. / Pe mine că m’a’mpânzit..." Atât. | |
| = err. | Tudor Cristea [26.Nov.09 21:56] |
| Unde e "activismul" aici? | |
| = Tentativa de vulgarizare? | Miron Manega [26.Nov.09 22:30] |
| Cred ca n-ati citit cu atentie, domnule Tudor Cristea. N-am pus in locul nuntii cosmice barbatia terestra a ciobanului si n-am redus balada la la aceasta latura. Daca dumneavoastra vi se pare ca cele doua dimensiuni sunt incompatibile, nu cred ca e problema mea sau a textului de fata. Am facut doar o precizare care are legatura cu o paradigma de care e considerata vinovata aceasta balada. Mi se pare ca observatia scoate total din discutie orice asociere a baladei cu lasitatea noastra si asta era sensul mesajului. Personal nu mi se pare rusinos si vulgar sa fii barbat intreg si in acelasi timp constient de propria transcendenta. Am citit referintele lui Eliade despre crestinismul cosmic. Va recomand sa (re)recititi "Rugaciunea unui dac" de George Cosbuc. | |
| = Eludări și eroare | Tudor Cristea [27.Nov.09 01:37] |
| Îmi pare rău, domnule Manega, că mă obligați să revin. Dincolo de faptul că nu am ambiția și pretenția ultimului cuvânt. Dvs. eludați, însă, axându-vă speculațiile doar pe varianta Alecsandri a baladei, celelalte 999 de variante. Eludați, de asemenea, intervențiile bardului de la Mircești pe textul originar. "Miorița" lui Alecsandri este, în bună măsură, o variantă cultă, nu una populară. Care, e drept, s-a reîntors în folclor, unde a început să circule, ajungând chiar să fie culeasă (din nou) de folcloriști. Nu e lipsită, în acest sens, de semnificație afirmația lui N. Manolescu din recenta sa "Istorie...", că "Miorița" e capodopera poeziei lui Alecsandri, așa cum "Luceafărul" e capodopera celei a lui Eminescu. Dincolo de toate astea, vă atrag respectuos atenția că "Rugăciunea unui dac" este un poem de Eminescu, nu de Coșbuc. Probabil că dvs. v-ați gândit la "Decebal către popor". Poezia din care recita, din când în când (spre lauda lui!), și Ceaușescu, care era și gosppodar și luptător, aidoma ciobanului mioritic din eseul dumneavoastră. | |
| = Corect | Miron Manega [27.Nov.09 02:16] |
| Observatie corecta - despre "Decebal catre popor era vorba". Banuiesc ca nu ma suspectati ca as fi gresit din ignoranta. Faptul ca aceasta poezie era recitata de Ceausescu nu cred ca-i scade din valoare. Si de ce credeti ca m-am limitat, in demersul meu, doar la varianta culeasa de Alecsandri? Chiar nu intelegeti ce am vrut sa spun? Am senzatia ca va simtiti vizat... | |
| = lapsus calami | Tudor Cristea [27.Nov.09 10:09] |
| Nu vă suspectez de ignoranță, se mai întâmplă. Chiar și la case mai mari. Latinii numeau asta "lapsus calami", adică un soi de scăpare din condei. Cât despre faptul că vă bazați comentariul doar pe varianta Alecsandri, asta e foarte limpede, dacă avem în vedere exemplele. În altă ordine de idei, mi se pare că v-ați simțit vexat de blândele mele observații. Dovadă sunt răspunsurile dvs., marcate de mici tresăriri insidioase. Cum ar fi și cea din finalul comentariului de mai sus, conform căreia eu m-aș simți vizat. Cum adică? Mă bănuiți de fatalism mioritic? Nu m-aș rușina, doar că eu am o anume doză de sânge slav...Sau mă bănuiți că aș fi scris vreun eseu pe aceeași temă cu dvs., exprimând o altă părere? N-am scris. Și nici n-am de gând să scriu vreunul. Pentru plăcerea discuției, transcriu mai jos (că tot mă trimiteați dvs. să recitesc poezia lui Coșbuc, cu eticismul său tradus în versul "Dar nu-i totuna leu să mori, ori câne-nlănțuit!") câteva versuri din "Rugăciunea unui dac" de Eminescu, care, travestit în avatarul său antic, e mai mult decât fatalist: "Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,/ Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,/ S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,/ Puteri să puie-n brațul ce-ar vrea să mă ucidă,/ Ș-acela dintre oameni devină cel dintâi/ Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi". E drept, însă, că voluptatea dispariției și frenezia extincției ne duc într-un alt orizont de simțire și de idei. Totuși, vă place sau nu, "Miorița" trimite, ca și poemul eminescian, către rădăcinile noastre străvechi. Ideea simplificatoare conform căreia ciobănașul ar fi trebuit (sau ar avea de gând) să ia parul și să se apere e la fel de ridicolă ca episoadul din unele variante mediocre, în care oița trage cu urechea ca să audă ce vorbesc uneltitorii...Nu asta e problema "Mioriței". Faptul că textul dvs. a avut parte și de aplauze nu e edificator. Adesea, textele de miză mică au un foarte mare succes de public. Vă spun toate astea având în vedere inclusiv faptul că am zărit textul și pe un alt site...Ceea ce înseamnă că urmăriți să vă impuneți ideea. Care, însă, după cum v-am mai spus, nu e tocmai nouă. Dar vine, ca și atitudinea preopinentului dvs. Florin Chilian (?!), dintr-o înțelegere simplistă a lucrurilor. Dar, mă rog, e democrație, și fiecare poate spune ce-i trece prin cap! Na, că am scris un eseu!!! | |
| = miron manega | Nache Mamier Angela [27.Nov.09 11:38] |
| acest articol interesant incita la polemica ceea ce este un semn bun! un articol necontroversat e cu adevarat fara valoare cei doi autori "ortomani"care polemicheaza cu aplomb dovedesc ca fatalismul istorico-mioritic este o inventie! | |
| = Dl Tudor Cristea | Goea Maria Daniela [27.Nov.09 13:07] |
| Cu toata stima si consideratia, as face cateva precizari: 1. Se putea inlocui termenul vulgarizare; cred ca 90% din cei care citesc se gandesc la sensul cel mai la indemana (trivial), si nu la "coborarea la nivelul maselor", asa cum, probabil (si sper), ati intentionat sa sugerati; vulgaritati din prima categorie se gasesc in destul de multe texte de pe aici; la acele texte, interventia dvs avizata, punand stampila "vulgar", ar fi, cu adevarat, bine-venita. 2. Sunt foarte multe de spus despre Miorita. Dar, daca eseul dlui Manega nu aduce ceva bun, face cumva, cuiva, vreun rau? Nicidecum. Ba, dimpotriva. Marturisesc ca nu am inteles prea clar ce i se imputa, de fapt, ideii generale a textului. 3. Fatalismul mioritic. Am tot respectul fata de vasta activitate literara a scriitorului si criticului Tudor Cristea. Nu am, nici pe departe, anvergura dansului. Dar o opinie pot sa am. As spune ca povestea, de data aceasta explicita, a drobului de sare, ne ajunge. Daca exista o portita de scapare, in Miorita, de ce n-am folosi-o? Uitati-va putin in jurul nostru: toti tin cu dintii de ceea ce au (ma refer la posesiunile materiale), ba mai vor sa ia si de prin preajma (inclusiv de la noi). Toti au hibele lor, sunt fie sangerosi, fie belicosi, fie cu mintea imbibata, de generatii, in alcool, dar, fereasca sfantul, sa admita aceste neajunsuri si sa isi faca din ele, cu buna stiinta, un brand national. As considera potrivit sa procedam la fel. Finlandezii au un proverb: "Nu vorbi despre un lucru, si el nu se va intampla". Poate ca a nu mai perpetua, cu atata constiinciozitate si patos, la nivel de brand national, paradigma fatalitatii ar fi in folosul nostru. In aceasta lumina, demersul dlui Manega nu poate fi decat bine-venit. | |
| = Daniela, | Tudor Cristea [27.Nov.09 13:35] |
| Sensul lui "a vulgariza" din comentariile mele nu este cel prezumat de dvs., ci "a trata simplist, a banaliza", cum mi se pare că am și repetat. Eu am încredere în membrii site-ului și, oricum, dl Manega a înțeles foarte bine ce am vrut să spun, de aceea nici nu s-a supărat foarte tare. Și dumneavoastră vulgarizați ușor, atunci când legați textul/ textele despre care discutăm de comportamentul social-istoric și de atitudinile din prezent ale poporului român. Să știți că nu "Miorița" e de vină aici, ci chiar poporul român, dacă e așa cum spuneți. Dar aici nu e vorba de popor, ci numai de o șleahtă de hoțomani și de o rețea interpartinică a intereselor. Toate popoarele o pățesc, din când în când, astfel. Dar putem discuta despre toate astea fără a forța textul "Mioriței". E drept, a devenit un obicei să ironizăm superficial mioritismul. Eu însumi, recunosc, am folosit de mai multe ori, în articole, cu tentă ironică, sintagme precum "mioritica noastră patrie", mioriticele nostre plaiuri" etc. Dincolo de toate, am o părere foarte bună despre dl Manega. Dacă n-ar fi fost așa, nu m-aș fi angajat în discuție. | |
| = Ridicol | maroga mihai adrian [27.Nov.09 19:01] |
| Ciobanul din "Miorița" a devenit un fel de "Ciuca bătailor" ,vinovatul de serviciu;se duce o campanie sistematică împotriva lui,a devenit cel mai acuzat om al veșnicei noastre tranziții.Deunăzi, am văzut la tv. o "exegetă" care răspunde la numele de Silvia, care rostea apăsat, cu mult nerv, că bietul ciobănel a avut mare noroc că nu s-a aflat față-n față cu domnia sa.E ridicol dacă n-ar fi trist. | |