= Mozaic magic | Maria Gheorghe [16.Nov.09 03:24] |
O scară sprijinită de un zid, gata să o urci... sau o geană pe obraz, pe care o ajunge din urmă o lacrimă... toate ca acestea sunt mult mai sigure decât oricare certitudine... sunt o magie... Așa și aici, cuvintele își fac drum, sub pana de poet, spre cântec, celcare, altădată, picura rouă în calea lui Andante… azi, în spațiul gol, albul mută și câștigă din 5 mișcări... între aburii tympului, ca-ntr-un cerc viu... eu chiar am văzut... am văzut cu ochii mei, magia cu peștele albastru... e roșu, la Fântâna Gemenilor... Ce să mai zic? mai bine las magia să vorbească... doar un pic... pe un foc din pânza vremii un păianjen țese-o plasă și în ochiul țesăturii face-o virgulă și-o casă (…) norocosule (…) du-mă la casa ta să-ți curăț coșurile (...) dă-i bice! ia din mine gradientul și învingem divergentul învârtindu-l în rotor la găucea în motor ca-n mosor de fir de aur cânte cucu ca un graur ............................................ | |
= Eu spun zece | George Pașa [19.Dec.09 10:47] |
Am încercat să mut piesele, folosindu-mă chiar de tactica adversarului (Haz-ard-ului): simțindu-mă în impas încercam să-mi aduc aminte în care din casele mele mai fac foc iarna întind mâna în spațiul gol fac un cerc cu arătătorul pe buze și scriu ca-ntr-un cerc viu pe un foc din pânza vremii un păianjen țese-o plasă mișc piesele hazardului în cele din urmă ajung la momentul în care crainicul anuntă: albul mută și câștigă din 5 mișcări... Între "aburii Tympului", ființa noastră... de abur | |
= punctul de sprijin | Ioan-Mircea Popovici [19.Dec.09 17:42] |
spiritul locului in mijlocul jocului conturul nedefinit niciodata centru niciodata margine o permanenta ca o nevindecata absenta din dunga zarii un singur punct din care prin perspectiva inversa se acopera scena | |