| = Teodor Dume | Mahmoud Djamal [12.Nov.09 13:42] |
| un poem simplu si placut, face parte din acele mici arderi care provoaca senzatia intalnirii cu Dumnezeu. aprecieri | |
| = mulțumiri, domnule mahmoud djamal... | Teodor Dume [12.Nov.09 13:56] |
| domnule mahmoud, sunt foarte încântat de vizita dumneavoastră. mulțumesc mult pentru popas și semn. sunteți un oaspete drag stimă și considerație, teodor dume, | |
| = imi pare rau | ilinca nistor [12.Nov.09 15:30] |
| imi pare mai degraba la capitolul "asa nu" ... cocktail cvasi-lacrimogen (lacrimi, dragoste, viata moarte, Dumnezeu, timp), cu vagi resturi de ermetism subiectiv si concluzie metafizica usor tautologica. | |
| = si io asa.... | mihai amaradia [12.Nov.09 18:13] |
| tre sa fiu de acord cu ilinca, pare rau. nu in toatalitate, ci pe ici pe colo in punctele esentiale. | |
| = punct de respiro | Dana Stefan [12.Nov.09 18:37] |
| eu cred ca inscrisul acesta e un respiro intr-o fraza. nu punct de data aceasta, nu virgula, ci trei puncte ce permit printr-o clipa suspendata poetului sa porneasca iar cu litera mare de la capat.probabil ca ma influenteaza si absenta ta din ultimele saptamani, teodor. cu acest poem reintri in matca printr-o stare premergatoare, preparatoare pentru un alt inceput.. orice scriere e de bine intr-un moment ca acesta. la urma urmei, aceasta fila e una dedicata calatoriilor prin inlauntruri. imi doresc ca maine sa te citesc acelasi spirit poetic cu care m-ai obisnuit. cu consideratie, Linea | |
| = re* ilinca nistor, mihai amaradia... | Teodor Dume [12.Nov.09 18:54] |
| ilinca, sigur că da. și părerea ta contează. mă bucur totuși că între paranteze ai punctat esența trecerii noastre pe aici... mihai, și trecerea ta mă onorează, numai că așteptam un comentariu mult mai elaborat și pe text. aceste câteva rânduri cu caracter general aruncate lapidar ca o confirmare la commul ilincăi nu prea mă ajută. mulțumesc oricum. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = mulțumiri, dana ștefan... | Teodor Dume [12.Nov.09 18:57] |
| dana, trecerea ta e un astâmpăr într-o zi toridă de vară. îți mulțumesc pentru intervenție și pentru compresa pusă pe tâmpla acestui mic poem care posibil să sufere pe ici pe colo. mulțumesc pentru modul în care ai privit multă stimă, teodor dume, | |
| = Un poem | Liviu-Ioan Muresan [12.Nov.09 22:02] |
| bine gîndit. Și da, dă un timp de gîndire. Pe temele esențiale, chiar dacă unora nepotrivite. Unii se spală pe mîni și li se pare important. Alții visează planete și li se pare imaginativ. La mijloc poetul, cel ce reușește să transmită. "e momentul în care am înfrânt moartea" și asta contează. LIM. | |
| = Teodor Dume | Ottilia Ardeleanu [12.Nov.09 22:23] |
| "privirile mele nu mai ating lucruri sunt la o clipă peste timp" - reprezintă pragul dintre lumi (pentru Teodor Dume) și "nu, viața nu-i o întâmplare...", este foarte adevărat ceea ce spuneți în final. Ottilia Ardeleanu | |
| = re* liviu ioan mureșan... | Teodor Dume [13.Nov.09 10:00] |
| LIM, ca de obicei ești în mijlocul cuvântului, în mijlocul emoției. și asta înseamnă trăire. mulțumesc mult de tot. ești un oaspete drag cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re' ottilia ardeleanu... | Teodor Dume [13.Nov.09 15:16] |
| ottilia, semnul tău e binevenit. mulțumesc mult. da, și bine punctat. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = teodor dume | Mihaela Roxana Boboc [13.Nov.09 15:40] |
| Începutul e extraordinar. de ce? pentru că uneori fiecare dintre noi avem aceste trăiri, aceste dorințe și faptul de a le ”rosti” deschis face ca în suflet să mi se deschidă o lume, cea a sincerității. uneori îmi vine să plâng să rup din mine să iubesc să fac dragoste și să mor în sfârșit continuarea vine ca o concluzie a celor scrise mai sus și anume presupun că acele mici arderi provoacă senzația întâlnirii cu Dumnezeu și mare adevăr conțin aceste versuri, pentru că în momentele cele mai mari de vulnerabilitate întărim legătura cu divinitatea, nu atunci când suntem mulțumiți /fericiți ci atunci când aceste mici arderi așa cum le-ați denumit ne mistuie lăuntric și atunci vine strigătul de ajutor, de căutare a sensului vieții, de căutare a lui Dumnezeu. În suferință am învățat să mă rog, spune marele nostru poet Eminescu. Și pe acest fundal vine finalul, viața nu-i o întâmplare, nu, nu poate fi, pentru că suntem creația marelui Creator și nimeni nu trece prin viață fără să influențeze într-o măsură mai mică sau mai mare pe aproapele nostru. Ne intercondiționăm reciproc, avem o menire, avem o misiune fiecare după darurile sale și darul poeziei e unul deosebit capabil de a schimba inimile oamenilor. Iar pe fondul acestei legături cu Creatorul moartea nu mai reprezintă o înfrângere ci o victorie pentru lumea în care ne pregătim să trecem. Acesta e mesajul pe care acest poem mi l-a lăsat în suflet și nu e nimic superficial sau lacrimogen în el. Cu plăcerea lecturii, Mihaela | |
| = re*mihaela roxana boboc... | Teodor Dume [17.Nov.09 11:01] |
| mihaela, scuză-mi întârzierea răspunsului dar sunt prea ocupat cu problemele de serviciu. mulțumesc mult pentru semn. mă bucur c-ai rezonat și-ai punctat în esență . mulțumesc și pentru apărarea textului. evident că fiecare *vede* ce vrea. autorul nu-i obligat să-și detalieze mesajul. dar sunt păreri și păreri pe care le respect, deși nu sunt în concordanță cu etica lectorului serios. mulțumesc, mihaela cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teodor | Corina Gina Papouis [17.Nov.09 11:36] |
| ...frumos ne-ai descris aici trecerea spre capatul curcubeului din noi...si minunatia clipei.. un semn intirziat, dar care s-a cerut lasat. cu prietenie, Corina | |
| = mulțumesc, corina gina papouis... | Teodor Dume [17.Nov.09 18:16] |
trtecerea ta mă onorează. mulțumesc mult.te mai aștept.ești un oaspete drag cu sinceritate, teodor dume, | |