| = Deși e cumva deșirată poezia asta poartă pe aripile ei... | marius nițov [07.Nov.09 14:05] |
| Deși e cumva deșirată poezia asta poartă pe aripile ei toamna cu dragostea în nuanțele pline de farmec. E o introducere simplă, într-o exprimare vizuală plăcută care trezește din vis, melancolie spre concretizare, afirmarea sentimentului. | |
| = re marius nițov | diana dumitraciuc [07.Nov.09 14:30] |
| femeia cu degetele deșirate decupează un mulțumesc pentru colajul de cuvinte | |
| = Am o poezie | Liviu-Ioan Muresan [07.Nov.09 19:01] |
| "poezia se scrie la lumînare". Mi-a adus aminte. E un text bun, verticalitate cuvîntului nu aduce bine. LIM. | |
| = Certum est quia impossibile est | Ioan Florin Stanciu [08.Nov.09 11:43] |
| Arma secreta Este impresionant ca dincolo de poezia romana adevarata si recunoscuta local, dar care ar fi trebuit sa se bucure in lume de, cel putin, celebritatea Nadiei, exista si aceste oaze discrete de poezie care dau marturie despre o sensibilitate reală și despre o reală dezinvoltura de a construi mesaje poetice impresionante. In Romania, spiritul nu a murit... Respiră doar greu, strivit de banchizele unei glaciatiuni trecatoare. | |
| = re Ioan Florin Stanciu | diana dumitraciuc [08.Nov.09 12:46] |
| un comentariu generos pentru o poezie încă anemică, ce abia învață să îmblânzească cuvinte. acesta este un mulțumesc. | |