| = Umbra teiului și umbra lui | George Pașa [31.Oct.09 23:53] |
| Yannelis, este frumos cum reușești să înmoi "aripa de amar" a ritmurilor eminesciene în propria-ți melancolie. Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult. Un spațiu poetic personal își regăsește începuturile. | |
| = la margine de lume | Ioan-Mircea Popovici [01.Nov.09 00:19] |
| George, poezia este o vibratie pe-o singura coarda avand drept capete doua elemente: acest eveniment al care nu m-am invrednicit sa ajung: http://ghelasiegheorghe.blogspot.com/ si randurile care le-am primit de la cineva de departe si care poate se supara ca-i trec numele sub tacere... fac asta sa nu-i sperii ingerul... " ce te legeni plopule… lasa-ti frunzele sa zboare… ele, de la sine, nu cad niciodata… iti voi cere, intr-o zi, plopule, sa ma imbratisezi cu toata amintirea… sa nu eziti, sa nu ma refuzi… sa lasi crengile-ti sa ma impresoare… nu se stie inca daca atunci vei avea frunza sau doar bratele goale…" de fapt este o scrisoare obisnuita care intamplator s-a asezat in stihuri... nici nu-i de mirare, dupa cata mirare si mare respir eu aici in centrul acesta de margine de lume... | |
| = "așa ziceam în seara asta" | Maria Gheorghe [01.Nov.09 05:11] |
| frumos ți-e versul "clasic", modern și la fel de... fără pereche... cu legănarea fără îndoială, când întrebarea îi cheamă îmbrățișarea... "demărginită" (în)cântare, cu vedere la Cuvânt... | |
| = bătea un gând ( din RodadoR) | Ioan-Mircea Popovici [01.Nov.09 08:22] |
| speranta-i dusa peste ape luase ieri un vechi vapor pleca-n furtunile de toamna spre insula din RodadoR se adancise in regrete pierzand increderea in ea lasa batranei o comoara si-n cap-compas tintind spre stea... | |
| = *** printre versuri precum valul | Petru Teodor [08.Nov.09 02:57] |
| poate-am greșit crezând oglinda și am trecut prin ea senin acum o cupă-i iarăși plină cu apă prefăcută-n vin... (Ghetsimani) [...] cândva pe când grundul durerii era tăcere-n Infinit și când din pânze nevăzute creștea un lac desăvârșit [...] să las prin plasa pescărească parâma bărcii ca-ntr-un vis în care marea e albastră și-mi umple un întreg abis [...] și mai credeam că dacă visul e din lumină și cuvânt ar mai rodi floarea tristeții de-ar mai găsi puțin pământ... foarte frumos cuvânt. semn de cizelare a spiritului, forma clasică mi-a plăcut îndeosebi. și, ca de obicei, junctura dintre gând și cuvânt. arar pană de înger pe zar. dar când se întâmplă, mare minune. cu respect, același pt. p.s.: acum, ca să zâmbiți un pic, vă spun si continuarea - printre versuri precum valul / un bătrân își săpa malul / să deprindă cu piciorul / o spirală precum norul(trimitere la țărm). | |
| = oglinda suspendată | Maria Gheorghe [08.Nov.09 20:52] |
| o altă "așezare" a speranței... l’espérance s’est en allée au-dessus des eaux hier elle est montée sur le pont d’un vieux bateau elle voulait quitter le port rejoindre les tempêtes d’automne vers l’île de RodadoR depuis quelque temps elle s’était abîmée dans une mer de regrets perdant la confiance en soi l’espérance, toujours elle, laissa à la vieille dame un trésor et avec un cap-compas cibla une étoile ......................................... | |