| + Sugestia cuvintelor | Maria Prochipiuc [30.Oct.09 10:56] |
| am să te tac până mâine mâzgălesc în aer un semn necunoscut – de aici mi-am propus să pornesc în peregrinare prin lumea ta, nu înainte de a bate în geam să pot pătrunde lăsându-l pe el acolo în acea cameră unde nimic nu mai are importanță. Voi străbate lumea să pot pătrunde sensul zidului ce ascunde în el tăcerea, tăcerea acelui mâine ce poate naște o iubire sau o poate tăcea. Necunoscutul semn aduce realitatea îndepărtată sub privirile cititorului, mâzgâlind timpuri ce pot fi străbătute prin puterea visului mult mai ușor, un scenariu bine realizat: oamenii trec grăbiți cu sacoșele pline cu ziare vechi / cred că toți zâmbesc, deși nu le văd chipurile / știu că undeva la etajul șapte se întâmplă un miracol. Un poem concentrat cu o mare putere de sugestie: podeaua se tulbură ca o mocirlă / până în dormitor mai sunt două secole / două armate de învins / câteva morți de trecut / șapte îngeri cu aripile sfâșiate lângă geam / un zgomot în stomac / inima s-a mutat puțin spre el | |
| = maria | Carmen-Manuela Macelaru [31.Oct.09 05:20] |
| mă bucur că ai remarcat semnul făcut prin aer, ca o poartă stelară, atrage și respinge, unde până și curiozitatea îndeamnă la tăcere. senzația de două secole până în dormitor, și toate celelalte hai să zic "munci" hiperbolic herculiene uneori nu este doar o senzație. multțumesc pentru stea. mcm | |