| = Nici un sertar nu se va goli definitiv | George Pașa [28.Oct.09 11:11] |
| Până spre final, textul are un discurs ușor prozaic, dar autorul nu a intenționat aici poezie, ci, mai degrabă, o concentrare asupra universului de gânduri și trăiri ale creatorului, constatându-se, cu amară ironie, că timpurile acestea autodevorante lasă în uitare ceea ce s-a scris bine și înălțător despre condiția umană. praful depus poate fi însă înlăturat (nu-i așa?!) de o mână sigură de maestru. Ultimele trei versuri sunt cele mai poetice, dar exprimă oarecum neîncredere în forța cuvântului. "Genunchii" acstuia (ai cuvântului) pot "să tremure" în fața timpului, numai poezia nu va putea fi îngenuncheată. ea va trece prin forme noi, rămânând, în esență, aceeași. | |
| = Domnule Pașa | Liviu-Ioan Muresan [28.Oct.09 15:13] |
| Aveți mare dreptate privind intenția mesajului. Și faptul că l-ați înseles așa cum mi-am propus îmi dă o oarecare satisfacție. Aveam o îndoială privind claritatea mesajului și receptarea acestuia. În ultimele trei versuri doream să spun că limba evoluează, peste ani s-ar putea ca sensurile cuvintelor să fie altele, chiar cuvintele. Trăirea pe care acestea o determină rămîne însă caracteristică firii umane. Scuze pentru explicație. Vă mulțumesc pentru popas. LIM. | |
| = LIM | gena gurau [28.Oct.09 15:24] |
| ..nu am cum și e aiurea să-ți analizez textul. îmi transmite forța unui moment introspectiv teribl. așa cum o faci când și când tare fain. iar astea: "...o carte cu cîteva decenii apăsătoare pe file [...] am văzut că și cuvintele au genunchi cu trecerea timpului tremură." ..îmi sunt suficiente pentru după-amiaza asta. ps. asta nu-nseamnă că nu va veni și seara... :)) | |
| = Gena | Liviu-Ioan Muresan [28.Oct.09 17:31] |
| o prezență ce mă bucură de fiecare dată. Urmează seara? :) | |
| = LIM | Ottilia Ardeleanu [28.Oct.09 18:53] |
| Eu consider că ceea ce este bun și meritoriu iese, oricum, din sertar, indiferent cât de vechi și de prăfuit este, după cum și ce este actual și merită un loc pe raft se va găsi la indexul corespunzător. Uneori cuvintele îmbătrânesc și ele. Nu și înțelepciunea lor! Să avem dorință de a citi, asta este foarte important! Ai redat aici un șirag de gânduri de preț! Cu bine, Ottilia Ardeleanu | |
| = LIM | Mihaela Roxana Boboc [28.Oct.09 20:05] |
| Frumos, Ioan. Finalul m-a impresionat, modul în care personalizezi cuvintele, modul în care privești dincolo de aparențe. Să vezi frumosul și valoarea lucrurilor care par desuete și învechite e un mare plus, iar pentru un scriitor e dovada valorii personale. | |
| = Ottilia, Mihaela | Liviu-Ioan Muresan [29.Oct.09 08:03] |
| Mă bucur că ați rezonat cu textul propus. Și vă mulțumesc pentru cuvinte. Vă aștept cu aceeași plăcere. LIM. | |