Comentariile membrilor:

=  Ai dat din inimă, așa-ți trebuie!	Gârda Petru Ioan [14.Oct.09 19:06]
Vei suferi de mult amar Și hapurile-or fi eterne, C-ai dat mai mult din buzunar Și din organele interne.
=  destăinuire	milos petru [14.Oct.09 19:23]
Eu de necazuri nu mai scap, Și-n căsnicie-i vai și amar, Și crede-mă c-am dat din cap Ca un bulgar.
=  Așa-mi trebuie, da	Florin Rotaru [14.Oct.09 19:59]
Acuma dau din colț în colț (Și nu am rimă decât "bolț") Că m-a citi și-i furioasă C-am început să dau din casă
=  DA - ai dreptate	Dan Norea [14.Oct.09 20:04]
Că sufăr în căsătorie Și-nghit adesea câte-un hap E pentru că, la primărie, Când am zis „DA” n-am dat din cap (Florin Rotaru) Problema-i veche,-a tuturora, Putem cu toți să-ncingem hora, Căci nu ne scapă nici prea-naltul: Am dat din cap, însă din altul.
=  Nedumerire târzie	Florin Rotaru [14.Oct.09 20:20]
E-un gând de care nu mai scap Ce de o vreme-n mine rage: Deși făcută fără cap De ce acuma capul trage?!
=  păi...	Florentina-Loredana Dănilă [14.Oct.09 20:29]
Înghiți acuma hapul - Nu se putea altfel. Problema n-a fost capul, Doar ce-ai avut în el. :)
=  Păcatul originar	Gârda Petru Ioan [14.Oct.09 20:31]
Acuma dau din colț în colț (Și nu am rimă decât "bolț") Că m-a citi și-i furioasă C-am început să dau din casă Odată ce ai dat în gropi, Poți da averi la zece popi, La papi, la cine știe cine, Că-n veci n-o să mai dai de bine!
=  :)	Florin Rotaru [14.Oct.09 20:35]
"Problema n-a fost capul, Doar ce-ai avut în el." (Loredana) Am încercat să îți explic: E clar că n-am avut nimic
=  unde dai și unde crapă	Florin Rotaru [14.Oct.09 20:40]
Odată ce ai dat în gropi, Poți da averi la zece popi, La papi, la cine știe cine, Că-n veci n-o să mai dai de bine! (GPI) Acuma dai și tu din gură Și-mi dă prin mintea mea năroadă Că te-a cam dat pe arătură Nevastă-ta. Că dai din coadă
=  Cuvintele monosilabice	Rodean Stefan-Cornel [14.Oct.09 21:12]
Florine, știu că-ți plac analizele (!) În plus, în precedentele intrări pe "Agonia" de astăzi (la textele lui Sorin Olariu și Dan Norea), eu am dat deja două replici epigramatice, deci, ca să nu-mi pierd "antrenamentul" nici la comentarii, o să mă folosesc de epigrama ta, pentru a spune următoarele: Ultimul vers al catrenului cuprinde doar cuvinte monosilabice, rânduite de tine în 4 picioare bisilabice, în iambi. Din teorie (și din practică) rezultă că atunci cînd avem un grup de cuvinte monosilabice, autorul le aranjează după cum îi convine, în interesul versificației, dar, astfel încât să sune bine, firesc, iar cuvintele prin care se subliniază ceva să fie accentuate. Concret, la "am zis", "zis" este mai important decât "am", plus că în vorbirea curentă, firesc pronunțăm "am ZIS", nu "AM zis". La "n-am dat", important este să subliniem negația, deci "n-am" cred că ar trebui accentuat; în plus, în mod firesc pronunțăm "N-AM dat", nu "n-am DAT". În opinia mea, nu se poate spune că versul are greșeli mari de ritm, dar poate fi perfecționat din acest punct de vedere. Cu deosebit respect, Cornel
=  Cornele	Florin Rotaru [15.Oct.09 17:15]
Dacă pentru un vers fără mari greșeli de ritm, cum spui tu, ai făcut un comentariu așa de elaborat, mă întreb cât ai fi scris pentru niște greșeli mai grave. Glumesc, desigur. Și îți dau dreptate. Și îți mulțumesc pentru comentariu. Însă personal aș fi interesat și de altfel de analize, dincolo de farmacia asta tehnică. Ceva mai pe fond, ceva mai aplicat pe poantă. Acolo ar fi interesant să văd diferite reacții, să văd - dincolo de subiectivismul firesc sau tocmai prin prisma acestui subiectivism - dacă am reușit să transmit ceea ce mi-am dorit. Și nu vorbesc neapărat despre catrenul de mai sus. M-ar interesa niște păreri privind anumite nuanțe mai de finețe în susținerea poantei, a mesajului. Bineînțeles, dacă cititorul găsește așa ceva în cele patru versuri. Altfel, e ca atunci când te duci la un șef cu o lucrare (și tu știi bine asta)iar el ți-o returnează pentru niște virgule puse aiurea, dar dacă îl întrebi peste 5 minute nu mai știe nicio idee din materialul prezentat. Asta admițând că în materialul respectiv există astfel de idei. Tot cu respect deosebit
=  Cum să nu, au fost...	Rodean Stefan-Cornel [15.Oct.09 18:43]
Florine, Ceea ce spui tu că ai dori, adică "...niște păreri privind anumite nuanțe mai de finețe în susținerea poantei, a mesajului..." eu am expus pe acest site de sute și sute de ori, la sute de texte citite și comentate. Am abordat, pe rând, toate tehnicile de elaborare a poantei, "finețurile" în pregătirea ei, în plus, am inițiat și am participat la dezbateri privind temele și motivele în epigramă, titlul epigramei, expunerea temei, limbajul, ortografia, prozodia și altele. Și, mă refer aici doar la cele aplicate pe text, nu la cele teoretice. Bineînțeles că analiza exhaustivă a unei epigrame se poate face, funcție de cunoștințele teoretice, de experiența practică, de talent, de răbdare și de motivație, pe multe pagini. Dar, eu am considerat că este bine ca intervențiile mele să fie limitate doar la unul, sau la câteva aspecte, astfel încât, funcție de disponibilitățile mele și de "materialul didactic" oferit de autori, să împărtășesc și altora din ceea ce am reușit eu să acumulez până la momentul respectiv. Eu așa cred că este firesc, din punct de vedere colegial. Toate cele bune! Cornel
=  Analiza unei poante	Dan Norea [15.Oct.09 21:44]
Florine, nu cred că o poantă poate fi analizată, așa cum poți face cu celelalte elemente. Prozodiei îi găsești ușor defecte măsurabile. Despre construcție poți argumenta: versul 2 e de umplutură, nu contribuie la pregătirea poantei. Sau: versul 3 are o sintaxa contrară limbii române. Dar despre o poantă nu poți spune -cu argumente măsurabile- de ce e bună sau proastă. Aici subiectivismul e la el acasă. S-au făcut studii despre poante - clasificări, tipologii... Dar totdeauna post factum. Despre valoarea unei poante la o epigramă nouă, dacă e de 7 sau de 10, asta se simte, nu se cuantifică. E cu atât mai bună cu cât te surprinde, dar asta ține și de construcție, de pregătirea pistei false. E cu atât mai bună cu cât îți lățește zâmbetul pe figură și e excelentă dacă te face să izbucnești în râs. Dar și aici intervine subiectivismul. Unii sunt mai sensibili la umorul grotesc, alții la umorul negru, unii la cel subtil, alții la calambururi. Iată, despre poanta de aici. Se bazează pe un joc de cuvinte subtil. Dar nu mi se pare de nota 10 pentru că, după mine, expresia figurată "n-am dat din cap" nu e uzuală.
=  Dane	Florin Rotaru [15.Oct.09 23:14]
de acord cu tine. Dar nu o apreciere matematică a poantei mă interesează, ci faptul cum e percepută de altcineva. De exemplu, ultimile tale două rânduri îmi sunt de real folos. În sensul ca la fel am gândit și eu - jocul de cuvinte e subtil(prea subtil?) dar are slabiciunea semnalată de tine. Știam că nu e de nota 10 dar voiam să știu dacă ideea merită a fi exploatată.