| = Excelente | Gârda Petru Ioan [18.Sep.09 08:46] |
| O iau ca un fel de stacheta. Sper s-o ating macar cu spatele. | |
| = Dacă zici tu, Nelu Gârda... | Rodean Stefan-Cornel [18.Sep.09 15:03] |
| Nelu, O singură dată am scris vreo două definiții epigramatice, acum vreo doi ani și acum încerc din nou, pornind de la temele din revistă. Dacă zici tu că sunt excelente, înseamnă că o să mă mai străduiesc și cu altele. Cornel | |
| = Cu definițiile nu e de glumit! | ioan toderascu [20.Sep.09 14:42] |
| Cam asta e părerea mea, Cornele. Eu încerc să glumesc acum! Nu e de glumit, în sensul că foarte greu reușești să scoți o epigramă deosebită, mai ales cu poantă, pe acest teritoriu. Poate tocmai de aceea nu agreez mai defel domeniul respectiv. Revenind la lucrările tale, aș putea spune că ele sunt mai degrabă epigrame decât definiții: toate au o anumită poantă, dar mai aproape de definiții mi se pare a patra și, cât de cât, a doua și a treia. Oricum, sunt patru epigrame bune, deoarece fiecare dintre ele are câte un "zvâc". Cu oarecare indulgență, pot fi acceptate toate și ca definiții. "Cuțitul" e în mâinile domnului Valerian Lică, dânsul fiind chiar un specialist pe acest segment. Toate cele bune! | |
| = Mă interesează părerile... | Rodean Stefan-Cornel [20.Sep.09 17:54] |
| Ioane, Pentru început îți mulțumesc pentru lectură și pentru comentariu. Din câte am înțeles eu, dacă definiția se cere să fie "epigramatică", înseamnă că și ea trebuie să se supună regulilor speciei și să aibă, cât de cât o poantă. Dar, dacă tu spui că în catrenele de mai sus există poantă ca pentru epigramele propriu-zise, înseamnă că este cu atât mai bine, nu? Pe de altă parte, mă bucur că ai văzut câte un "zvâc" la toate patru, că de fapt eu chiar asta am urmărit. Sincer să fiu, mie mi se părea că cele mai reușite sunt prima și a treia, dar nici cu celelalte două nu îmi este rușine. Poate își mai spun părerea și alții, că mă interesează sincer. Oricum, din punct de vedere teoretic, definiția epigramatică nu prea a fost tratată până acum, iar în lucrarea de referință a doamnei prof. univ. dr. Elis Râpeanu, la capitolul "Subspecii ale epigramei" se vorbește doar de epigrama propriu-zisă, de epitaful epigramatic și de madrigalul epigramatic. Cu prietenie, Cornel | |
| = Parerea mea | Chitul Grigore [20.Sep.09 19:26] |
| Poanta cea mai buna o are,dupa parerea mea,"Zaraful" dar,din pacate, definitia are si o hiba majora:zaraful este similar cu camatarul si in consecinta prezenta acestui cuvant este redundanta.O solutie simpla,care-mi vine acum in cap, ar fi inlocuirea cuvantului "Cămătarul" cu "Individul". Celelate trei au poanta buna,ordinea preferintelor mele fiind:1,3,2. | |
| = Tocmai asta era... | Rodean Stefan-Cornel [20.Sep.09 19:55] |
| Grigore, Primul lucru pe care-l fac, de regulă, atunci când compun ceva la o temă dată este studierea atentă (chiar "despicând firul în patru") a sensurilor cuvintelor implicate. În cazul zarafului, intenționat am pus "cămătarul", deoarece am considerat că este esențial pentru poantă. Zaraful are două înțelesuri principale, acela de cămătar și cel de casier al vistieriei, ambele desemnând ocupații mai vechi, dar, între ele existând diferențe actuale de percepție, în sensul că primul, de multe ori are conotații peiorative. Adică, am vrut să spun că un simplu cămătar din vechime (nu un casier de la vistierie, că deja acesta este "specialist" mai mare și lucrează cinstit), dacă ar trăi astăzi, dacă ar avea mai mult tupeu și dacă ar mai fi dotat și cu ceva chitanțe, ar putea să fie numit ministru de finanțe. Bineînțeles, am vorbit de cămătar și în ideea similitudinii cu cei de la finanțe de astăzi, care dau cu o mână și iau cu ambele și "ne jupoaie" în mai multe feluri. Bineînțeles, așa am vrut, așa am gândit, ce a ieșit se vede. Oricum, mă mai gândesc la ce ai spus, mulțumesc frumos pentru intervenție. Cornel | |
| = Definiții | Dan Norea [20.Sep.09 22:09] |
| Nu cunosc rigorile genului. După mine pot fi încadrate foarte bine la capitolul "definiții". Toate mi-au plăcut, dar ordinea mea este chiar cea afișată: 1,2,3,4. Poate că 4 e cea mai bună, dar mie mi se pare atât de adevărată, încât îmi provoacă amărăciune, nu zâmbete. Felicitări pentru un grupaj reușit! | |
| = Rigori... și alte considerații teoretice | Rodean Stefan-Cornel [21.Sep.09 09:43] |
| Dane, Despre rigorile definiției epigramatice și eu aș fi vrut să aflu mai multe, dar, am mai spus în comentariul anterior, nu prea am găsit. Pînă la urmă, este vorba tot de un fel de epigramă, care pornește de la o definiție. Referitor la efectul ultimului catren, care ți se pare cu poanta cea mai bună, dar, care, în loc de zâmbete ți-a produs amărăciune, pentru că are prea mult adevăr, spun următoarele: Studiile psihologie, sociologice și filozofice, care abordează umorul ca pe un mod cultural de existență, ca viziune specială asupra lumii, ca mod de raportare la realitatea contradictorie, ca mod de cunoaștere a realității, și, până la urmă, chiar ca atitudine filozofică, demonstrează că receptorii umorului au atitudini diferite, funcție de mesajul transmis și de cum reușesc să intre "în complicitate" cu autorul. Astfel, unele texte au ca rezultat râsul (triumfător, batjocoritor, defăimător, disprețuitor, corector, răzbunător, vindecător), altele au ca efect doar surâsul (cu semnificație de îngăduință, duioșie, dispreț, dezamăgire) și, în fine, nu de puține ori, receptorii umorului înțeleg că umorul de fapt maschează tristețe, dezamăgire, revoltă, descurajare, neputință. În concluzie, reacțiile tale (inclusiv cele la ultimul catren) au fost firești și se încadrează tot... în zona umorului. Am spus cele de mai sus și cu scopul de a combate, din start, pe aceia care pretind că în urma oricărui text umoristic trebuie să se râdă, instantaneu, cu toată gura și din toată inima. Pe tine știu că nu te supără aceste considerații teoretice, de aceea le-am făcut adresându-mă către tine. Mulțumesc pentru felicitările adresate și mă bucur că ți-au plăcut toate epigramele de mai sus. Cornel | |
| = 2 pot apărea în Epigrama fără probleme | nicolae bunduri [10.Dec.18 14:27] |
| Binențeles la rubrica "Definiții". După părerea mea, fără să fi apucat să citesc cele de mai sus, este că 2 și 4 sunt f bune și ca epigrame - și ca definiții.Ultima e definiție dar poanta e puțin diluată "Țiganul" nu e definitie dar e epigramă Concluzie Bravo, vei avea în mod cert ceva în revistă Sau cel puțin dacă eu aș fi...lică. | |
| = Erată de urgență | nicolae bunduri [10.Oct.09 17:24] |
| nu 2 și 4 ci 1 și 3 mi se par cele mai bune si ca definiții si ca epigrame .Mai sus am gresit scuze! | |
| = Și eu... | Rodean Stefan-Cornel [11.Oct.09 18:08] |
| Nae Bunduri, Mă bucur că ți-ai făcut timp să treci și pe la mine. Și eu am fost mai mulțumit de prima și de a treia, iar un epigramist foarte mare (al cărui nume nu-l divulg, nefiind membru "Agonia") spunea chiar că "l-am făcut praf" cu prima definiție (apropo de poanta mea cu praful de pe tobă). Mulțumesc pentru vizită și pentru comentarii, te mai aștept. Cornel | |