| = semn | Doru Emanuel Iconar [13.Sep.09 11:39] |
| domnule Victor, Ce putere uriașă are încă cireșul asupra ta dacă ai descris atât de sfâșietor povestea lui. Niciodată nu am fost la fel de încântat de un text al tău ca acum. Stilul ușor, plăcut, încât nu-ți vine să lași pagina “din mână”, scena demolării extrem de vie, fraza curată, fără înflorituri, căldura profundă care reiese din scrisul său, toate fac plăcere oricui se oprește să citească proza ta. Înfiorătoare epocă, dacă s-a înverșunat pe un copac. Doru Emanuel | |
| = „N-am uitat nimic... nimic n-am uitat. Îmi aduc aminte fiecare frunză...” | Roman Anamaria [13.Sep.09 13:45] |
| Impresionant text. Și copilăria mea are, ca punct de reper, un cireș doborât pentru a face loc altor proiecte. Chiar dacă motivele sunt altele, durerea este aceeași. Și, da: „alea coapte, din vârf!” erau întotdeauna cele mai dulci. Modalitatea de a prezenta aceste întâmplări, felul în care îl faci pe cititor să rezoneze cu ceea ce ai trăit atunci, cu ceea ce simți acum, rememorând, sunt remarcabile. Un text limpede, cursiv, care îmbogățește spiritual. Felicitări, Victor! anamaria | |
| = Bun | Liviu-Ioan Muresan [13.Sep.09 13:36] |
| deosebit textul. Se citește cu mare ușurință și plăcere. Și se vede maturitatea autorului. LIM. | |
| = RE | Victor Potra [13.Sep.09 14:21] |
| Doru Emanuel, în primul rând un reminder: Victor și-atât e suficient :) Pentru mine cireșul a rămas un reper. Am încercat să fac aici din el un personaj viu. Și să transmit o stare de atunci. Se pare că acestea au ajuns la tine, lucru cu atât mai important cu cât tu nu ai prins acea epocă. Mulțumesc pentru semn :) Anamaria, mă bucur că am reușit să te port și pe tine spre acele vremuri ale începuturilor, când totul părea încă posibil :) Mulțumesc pentru lectură. LIM, mulțumesc pentru aprecieri. Desigur, mai rămâne ca maturitatea autorului să fie confirmată și de ceva scrieri publicate... :)) Dar îți mulțumesc sincer :) Cu prietenie tuturor, Victor | |
| = hmmm | Sorin Tunaru [13.Sep.09 15:29] |
| Un text pe care l-am citit pe nerasuflate, l-as numi un text foarte fin care pe mine personal m-a impresionat. Cred ca era nevoie de el. Ciresul, rezilient in fata metalului si al "modernitatii" ramane in amintirea bunicii bolnave de Alzheimer ca ultima rezistenta in fata absurdului si a inumanitatii. Frumos. Mai mult nu comentez, un text pe care sigur o sa-l recitesc! Felicitari. sorin | |
| = *** | Petru Teodor [13.Sep.09 18:42] |
| bravo. scrii bine proză. ultima frază m-a impresionat. până acolo am stat cu inima strânsă lângă cireș. m-ai spintecat și pe mine cu buldozeru' cela. na, ce să zic, îmi plăcu'. cu respect, pt. p.s.: drept să spun așteptam continuarea, dar nu chiar așa! sper să fie carte (recte să continue)! | |
| = a cazut inutil... | Lesenciuc Teodor [13.Sep.09 22:57] |
| plin de sentiment, si de aduceri aminte. logicul din mine vrea sa stie daca e o poveste reala sau o creatiune? nu ma leg de nimic ca n-am de ce... cu respect, L.T. | |
| = RE2 | Victor Potra [18.Sep.09 19:30] |
| Sorin Tunaru, mulțumesc. Uneori simbolurile se creaza de la sine, e cazul cireșului, aici. Petru Teodor, mai sunt episoade care poate ar merita povestite, din acea vreme. Deocamdată am îndeplinit o datorie față de o memorie care mi-e dragă. Teodor Lesenciuc, am rugat-o pe mama să caute câteva poze din acele timpuri. O să le scanez și o să ți le trimit pe email (dat fiind că nu am posibilitatea de cod html aici). Sper să găsească și una cu cireșul :) Vă mulțumesc tuturor, Victor | |