| = a real one | gena gurau [26.Aug.09 15:22] |
| ai talentul de a țintui. mie mi s-a mai întâmplat la un text de-al tău. și în condițiile astea, chiar nu am cum să comentez. important pentru mine este ce regăsesc. "la naiba nu vreau să mai fiu decât nimicul nu vreau să luminez luați-mi dracu’ felinarul din mutră și îngropați-mă numai în voi înghițiți-mă și închinați-vă ca după anafură" uff! | |
| = + | Daniel Gherasim [26.Aug.09 15:39] |
| dai în textul acesta o definiție cruntă a unei realități și mai crunte. textul curge firesc. există un tragism bine dozat (deloc exagerat). tragism pragmatic ori pragmatism tragic. nu știu dacă mă înțelegi dar eu așa am văzut textul tău. mă gândesc că ai putea totuși încadra textul la poezie. dar asta e doar părerea mea. pentru că eu am simțit poezie aici. remarc și expresii de o finețe incredibilă: "atât de tot mai obosit". rețin și versuri cum ar fi: "în locul în care te-a întins pe asfalt apare o pată de lumină" "ce înseamnă realitatea decât tăcerea asta întinsă ca un zâmbet pe față" "de ce chiar și numai munca asta te face în fiecare zi atât de tot mai obosit niciunul nu știe de ce simți în liniștea lucrurilor răceala unui curent atât de adânc încât cearceaful îți acoperă capul". mi-a plăcut mult textul. las o steluță imaginară. cu drag, DAnielul. | |
| = raspunsuri | Ligia Pârvulescu [26.Aug.09 16:10] |
| Gena, da, e un har al meu :). Stiu de care text zici... Imi pare bine ca ti-a placut, normal ca-mi pare bine si-mi place ce-ai retinut in primul rand. Daniel, eu nu-mi incadrez textele la poezie pt ca le consider perfectibile, probabil niciodata n-o sa le incadrez asa, pt ca vor fi mereu perfectibile, inclusiv cel de fata. Dar ma bucur de vorbele tale, te mai astept, chiar mai critic, adevarata poezie e dificil de realizat :) | |
| = Părere | Bot Eugen [27.Aug.09 03:57] |
| Mi-a plăcut începutul, ideea de la început, pe care o înțeleg foarte bine, deși dacă stau să mă gândesc mai bine la ceea ce ai vrut să exprimi acolo, nu cred că se potrivește cuvântul "corect" din v. 2. Nu-mi plac expresiile din text gen "timpul ăla" sau "sănătății ăsteia", se putea și fără "ăla" sau "ăsteia". De fapt, ceea ce n-am înțeles în mai multe texte de ale tale, sunt exact aceste cuvinte sau forme de expresie parazitare... Apoi, nu știu dacă se potrivește faza cu felinarul de la finalul ultimei strofe, fiind vorba de un accident rutier și ,în consecință, de medicii care inspectează după aceea pupilele pacientului, sau poate îmi scapă mie ceva. Din nou, ultimul vers din penultima strofă îmi dă senzația că nu are nici o legătură cu restul strofei. Apoi, în ultima strofă versurile "de ce chiar și numai munca asta te face în fiecare zi atât de tot mai obosit" parcă par să transmită ceva, dar forma de exprimare este destul de greoaie și complicată, cel puțin așa mi s-a părut mie la citire. În pofida la tot ce-am spus, eu tot consider că e un text destul de viguros, care, cel puțin mie, mi-a spus ceva, mi-a transmis. P.S. Am mai citit câteva texte de ale tale mai vechi, dedicate tatălui, care mie mi s-au părut mai concise și mai reușite. Am lecturat cu interes, Bot Eugen | |
| = raspuns | Ligia Pârvulescu [27.Aug.09 16:33] |
| Eugen, e o vorbire mai...colocviala, de unde si ce spui tu ca nu-ti place, dar daca scriam "aceasta, acesta" anulam "la dracu, mutra si la naiba". Apoi, nu scrie nicaieri ca e vorba de accident rutier, ci de un calaret pe viteza luminii, ce ar fi fost nelamurit era asfalt, felinarul e felinar, explicatia pasajului consta in faptul ca se refera la un paralelism de timpuri istorice care la un moment dat se intretaie. Nimic nu e negandit din pdv insiruire si sens logic, rational, in ce scriu. Deci da, ti-a scapat ceva. Ultimul vers din penultima strofa are legatura cu prima strofa, e vorba de un intreg, nu de semnificatii separate ale strofelor, e logic, dar n-a zis nimeni ca e simplu pt toata lumea. Cea cu munca e greoaie si complicata, asa e. Si mie mi se par alte texte ale mele pe subiectul asta mai reusite decat asta, dar din alte motive ale realizarii tehnice propriu-zise decat cele mentionate de tine (cu exceptia celui cu munca). Multumesc pt interes, imi pare bine sa primesc critici, le iau in considerare, dar de data asta m-ai ajutat cu una singura, cel putin asta e parerea mea :) Te mai astept tot cu interes, sper sa-mi poti spune mai mult (intr-un anumit sens) alta data. | |
| = realitatea și efectele secundare asupra nemuririi | Vad Guzun [29.Aug.09 10:42] |
| am reținut ideea de reality ca medicament pe care ți-l dădeau de copil și pe care acum ai învățat să-l iei singur ca să poți ajunge la o moarte curată, ca un lemn încă necrescut... poemul în sine te poate trage /ca un curent atât de adânc încât cearceaful îți acoperă capul/ | |
| = rply | Ligia Pârvulescu [30.Aug.09 19:50] |
| Vad, multam de semn. Cam asa e, ma gandesc ca am cam facut risipa de cuvinte, putea sa fie mai simplu :) | |