| = lanț de mărgărit | Călin Sămărghițan [19.Aug.09 22:17] |
| Osteneala păianjenului de acolo... e ruinată în lanțuri de mărgărit. șuierat de vânt sub atâtea tunete - greierele ud | |
| = Călin | Cristina Rusu [19.Aug.09 22:31] |
| E frumos cînd plouă, liniște și pace pentru suflet. Am încercat acest poem haiku în formă scurtă. Bine ai revenit în pagina mea. Mulțumesc, bia | |
| = O pânză bătută în nestemate | Virginia Popescu [19.Aug.09 23:43] |
| Dragă Cristina, ai realizat o haiga de o mare frumusețe. Imaginea este deosebită. O pânză bătută în nestemate pe care se încrustează frumos acel haiku. Numai un suflet sensibil la frumos poate să creeze asemenea unicate de frumusețe. Felicitări! | |
| = Virginia | Cristina Rusu [20.Aug.09 08:00] |
| Imaginea a găsit-o Magda. Căutam într-o zi o imagine cu ploaia și ea mi-a dat imaginea asta. Cred că ți-a priit la mare, observ tonusul tău. Mulțumesc de semn, bia | |
| = Mono no aware | Magdalena Dale [20.Aug.09 11:26] |
| Sunt multe de spus despre frumusețea imaginii, dar aici important este haiku-ul. El nu vine să explice poza așa cum greșit procedează mulți autori. Haiku-ul ne dă o altă viziune asupra ploii. El este mai mult auditiv, tunetul alternând cu scârțâitul crengilor în vânt, ceea ce îți sugerează pustiul, ca o ușă bătută de vânt pe care nu mai există nimeni care să o proptească. Această alternanță între sunetul puternic al tunetului și sunetul subțire de scârțâit al crengilor realizează un foarte bun contrast. Ultimul vers de pune pe gânduri. Oare de ce sună a pustiu vântul în crengi? Este pustiu datorită furtunii care a alungat oamenii în adăposturi sau este pustiul din sufletul unui om care ascultă toate aceste sunete? Din nou ambiguitatea, care așa cum am mai spus dă valoare unui haiku. Întreaga atmosferă are la bază una dintre valorile estetice ale haiku-ului: mono no aware, care reprezintă acordul fin al sufletului cu mediul ambiant. Florin Vasiliu definea mono no aware în dicționarul său de lirică niponă drept: Categorie estetică prin care se înțelege patos al lucrurilor, simțire adâncă sau fugacitatea impresiilor avându-și izvorul într-o pasiune față de natură și fenomenele ei, până la dezlegarea tainelor intime ale acesteia. În lirica niponă poetul este în permanență rezonanță cu natura, fiind un fin observator al acesteia. În „nimicul” pe lângă care trecem zilnic uneori se poate ascunde o perlă. Lirica niponă încearcă să descopere aceste perle și să le culeagă sub forma poeziei. Uneori perla este mai frumoasă sau mai puțin frumoasă depinde de sensibilitatea poetică a celui ce a avut răbdarea să se aplece asupra ei și apoi a dezvăluit-o în versuri. Este ca o bijuterie, o piatră prețioasă. Contează foarte mult măiestria bijutierului care o lucrează. Magdalena Dale | |
| = și încă o completare la mono no aware | Cristina Rusu [20.Aug.09 11:44] |
| Perioada Heiană a dat o serie de lucrări, cele mai importante rămânând fără îndoială, Makura no Soshi (The Pillow Book) a lui Sei Shonagon și Genji Monogatari (Tale of Genji) a lui Murasaki Shikibu. Cu toate că ambele au fost scrise aproximativ în aceeași perioadă, singurul lucru pe care îl au în comun este contextul cultural în care au apărut și forma estetică: mono no aware - emoția estetică (aware) a subiectului care contemplă fuzionează cu obiectul (mono) contemplat. Scrisă în hiragana, sistemul denumit de nobili onnade (mâna femeilor) și folosit doar pentru poezii și scrisori de dragoste, Makura no Soshi rămâne, poate, cel mai important exponent al acestui tip de estetică a literaturii medievale japoneze. Mulțumesc de semn, bia | |