| + din colț | Călin Sămărghițan [19.Aug.09 09:31] |
| Dl Manega ”mi-a adunat umbra cu lopata” și am venit aici cu starea potrivită. Domnia sa ”e de vină”. Am ascultat ”concertul pentru vioară și sabie” și am simțit tăișul ei ”dintre rost și dorință”. N-am mai venit acasă de mult, dar poezia Adrianei deschide brațe primitoare întotdeauna. Cămeșa ei magică ”de drum” îmbrac-o, și semnele de var ale păreților, urmează, tu, călătorule! Se-ncheagă ”limfa toamnei”, o simt de aici, drumul femeii spre ceasul ce așteaptă, fântâna aceea înglodată de speranță vorbesc, toate, de melancolia ce stă să ne inunde odată cu noul anotimp. Semnele Adrianei Lisandru le vezi cu inima, toamna o-mbraci ca pe o cămașă țesută și te-așezi într-un colț să privești. | |
| = Concert pentru Supraeu si Sine | Alexandra Alb [19.Aug.09 10:08] |
| Intre ”ieri pasari trecute prin urechile acului” si ”o postfata legata in mijlocul cartii” departarea devine absurda, intre ”rost si dorinta” ramane scena conflictului intern, Eul ”treierat de lacuste”, intre ”poate si trebuie” o piatra striga ”cu limba catusa”... Superb concert! | |
| = '' câți pași au rămas între poate și trebuie'' | Maria-Gabriela Dobrescu [20.Aug.09 23:58] |
| Adriana, astazi ma gandeam ca nu am stiut niciodata sa apreciez distantele. acum mi-am ales ca unitate de masura pasul, mi-am luat cenusa si voi pleca acolo unde un ceas ma asteapta sa-l intorc. sperantele sper sa le capat pe drum. intotdeauna cand poposesc la tine stiu ca merita. cu mult drag, maria | |
| = Cu obiecții | Sebastian Dorin Barna [21.Aug.09 00:50] |
| Ai unele (s)forțări în text, Adriana L, ce deranjează. "concert pentru vioară și sabie" mi se pare prea mult spus! Frumos spus: "un câmp treierat/ de lăcuste". Cea de-a doua strofă are forță de sugestie. Metafora apare firesc. Cred că e cea mai bună parte a poemului tău. Poate schimbi ceva la final, care este naiv/banal, de-a dreptul: "de pleava numită/speranță"! Mi-a plăcut poemul tău! Scuze, pentru directețe! Cu gânduri bune, SDB | |
| = . | ștefan ciobanu [21.Aug.09 02:00] |
| ''ieri păsări trecute prin urechile acului mi-au cusut cămașă de drum'' o imagine de toata frumusetea. pacat ca urmatoarea e pripita ''eu număram câți pași au rămas între poate și trebuie'' sa nu mai zic de ''cum îngheață-n aripa de greier secunda.'' (esti destul de imprevizibila in imagini, ceea ce este bine, aici nu puteai gasi ceva pe masura restului?) finalul este iar scapat: ''s-o cureți de pleava numită speranță.'' nu se compara cu ''depărtarea aceasta. un concert pentru vioară și sabie''. nu mi-o lua in nume de rau, dar eu zic ca ar fi bine sa pastrezi tonul, acesta cu vioara si sabie, si sa refaci restul, cum ar fi secunda, speranta. ca e pacat, zau. simt ca s-a si muncit putin pe ea, asa este? | |
| = răspunsuri | Adriana Lisandru [21.Aug.09 02:34] |
| încă din primele mele rânduri...:) îmi cer scuze pentru întârziere - mai ales lui Călin, care a remarcat textul, și Alexandrei Alb, venită pentru prima oară, cred, în pagina mea. și îi rog să nu considere tăcerea mea de până acum drept o dovadă de impolitețe. apoi, să le mulțumesc și lor, și Mariei, pentru aprecieri. acum, răspunsuri la obiecții: de finalul acesta nici eu nu-s pe deplin mulțumită și în general am senzația că textul mi-a alunecat, ușor, printre degete; că nu am reușit să spun tot ce voiam, așa cum voiam. însă acel "concert pentru vioară și sabie" nu va fi schimbat, în ciuda stridenței lui...sau, mai bine zis, tocmai de aceea. asta trebuia să sugereze. și cred că i-a reușit. cât despre celealate imagini pe care le-ai semnalat tu, Ștefan, deocamdată nu știu ce să zic. om trăi și-om vedea. mai târziu un pic, cu un ochi limpede. drept să-ți spun, nu știu dacă am muncit sau nu la ea...nu-mi mai amintesc. parcă au trecut 10 ani de atunci... și ție, și domnului Barna, vă sunt recunoscătoare pentru franchețea opiniilor. o noapte frumoasă. vă mai aștept. | |