| = umor de calitate | Mihaela Roxana Boboc [17.Aug.09 17:21] |
| Bigamie Nesocotind legile sacre, amicul x profund ateu, este bigam dar Dumnezeu, l-a pedepsit cu două soacre. Am râs cu poftă, foarte reușite epigramele, mult umor și bună dispoziție. Felicitări! | |
| = slabe de tot, n-o să mai revin | Laurențiu Orășanu [17.Aug.09 17:50] |
| Adunate în devălmășie, adică nu pe un criteriu tematic, catrenele acestea, chiar în scrierea aleasă, la rând, nu pot masca lipsurile în realizarea artistică (prozodie lacunară, ca mai toate textele de acest gen ale autorului). O gramadă de constatări (truisme), în care umorul se lasă așteptat, iar ultimul vers nu surprinde (zic ultimul vers, pentru că nu i se poate spune poantă). Categorii: 1. Hai să umplem 4 versuri: Mă mulțumesc cu fanii mei, îmi sorb catrenul cu scântei. Lui, ție și dumneaei, tot mereu le spun: ok(ei) Sorbitul cu scânteile - nuca în perete Fanii ajung : lui, ți-e (cu accent forțat pe ți) și dumneaei, trecând de la pers. III-a plural, când la persoana a doua, când la a treia. Iese deranj cu acordul. Dar trecem de asta: De ce le spui OK, chiar și cu ei în coadă? 2. Categoria "Galilei suferă" La ieșirea din bodegă, iese clătinat ca vântul: ori îmi dați un punct de sprijin, ori voi dărâma pământul Tocmai că un punct de sprijin adecvat e tot ce se cere pentru a mișca Pământul. Nu ține scuza prezentării pe dos, nefiind nimic constructiv în acest sens. Prozodie: revoluționară. Încrucișată parțial. Miciurinist. Categria "Agonia suportă-mă" Poeții Azi poeții s-au rărit, dar nu cred că-i nimerit, poeții scriu politică, politicienii....lirică. Versul "dar nu cred că-i nimerit" e complet nenimerit. Parașutata. Umplutură. V3 - 8 silabe (de, ca la poeți), poticienii au 9 în v4. De fapt, nimeni nu scrie politică. Poate unii FAC politică. Exemplele ar putea continua. Mă tem că e inutil să mai revin pe textele acestea, sunt deosebit de slabe. | |