= . | nica mădălina [21.Jul.09 16:52] |
niste repetitii deranjante, gen mercur mercur in prima parte, cedarea din strofa penultima. cred ca ar mai merge slefuit, cu grija mare la scapari de genul acestor repetari. desi cumva se simte suprapunerea a patru maini (din cauza elementelor de trecere de la o strofa la alta, a progresiei nelineare a textului, facuta din unghiuri si cu lungimi diferite), e un text inchegat. mi au placut prima si ultima strofa, sunt ferme si totusi deloc seci sau patetice (de la patos). | |
= mădă | Laurentiu Ion [21.Jul.09 17:05] |
ai dreptate cu repetițiile și dacă ți s-au părut deranjante, înseamnă că nu au avut efectul scontat am cam dorit să se lărgească, ce-i drept, senzația de instabilitate și de aici, pașii greșiți în orice caz, deși nu e un text foarte bun, este un experiment interesant, cel puțin din unghiul nostru și-ți spun eu că între cele două mâini s-a născut o a cincea sper că s-a văzut acest lucru aici, cât de cât am să-i spun veronicăi să facă modificările de rigoare mulțam frumos mulțumim | |
= veronica | Carmen-Manuela Macelaru [22.Jul.09 07:19] |
îmi place primul vers, poemul debutează elegant, deși din punctul meu de vedere aș fi scos "sunt", corpurile nostre instabile ca mercurul, nu pentru că ar fi muzical deranjant ci din cauza definiției, curge foarte bine fără "sunt". apoi la strofa a 2-a este o aglomerație de "erai, eram", sugerez: submersibili semnalul nostru era impactul nu doar o demonstrație a puterii un bungee jumping cu o încordare niciodată sigură tu o bombă eu la fel cădeam unul într-altul pregătiți oricând să decidem al cui era ceasul acela am eliminat eram, erai, se înțelege foarte bine așa. lăsând partea tehnică, poemul este delicat spre pasional învăluit, repere clasice cu iz nonconformist. mcm | |
= mcm | Veronica Valeanu [22.Jul.09 10:12] |
mcm ai avut un ochi foarte bun, eu nu ma gandisem la asta. am corectat repetitia lui "eram" iti multumesc mult ca mi-ai atras atentia, am si eu nevoie de asemenea atentionari si orice critica e binevenita si tu si Madalina ati vazut de unde pot evita tensiunea lexicala. te mai astept oricand, la fel de aplicata. V.V. | |
= ... | Laurentiu Ion [26.Jul.09 02:32] |
carmen, mulțumesc și eu, abia acum ți-am văzut comentariul | |
= revin | Laurentiu Ion [26.Jul.09 02:48] |
wow, asta da o surpriză plăcută ela, cele patru mâini îți mulțumesc; a cincea care a luat naștere, o las aici | |
= L-V | Ela Victoria Luca [26.Jul.09 18:35] |
dacă se renunța la ultimele 2 versuri, se menținea bine pânza de tensiune internă a textului. și în prima strofă acel "alb" e nonnecesar, fiindcă de ajuns mercurul topit și nuanțele lui. însă, în pofida zonelor în care se simt dez-articulările dintre cele două spații mentale/interne de co_creație a textului, reușiți o coerență care rar reușește unui singur autor, cu atât mai puțin între doi sau mai mulți. ela | |
= ’’și tu o bombă eu la fel | Tudor Negoescu [27.Jul.09 10:54] |
văd o translație a structurilor freatice ale textului dinspre elemntul saturnian, rece, spre elemente calde, pasionale, cum bine sesizează și m.c.m. ’’și tu o bombă eu la fel cădeam unul într-altul pregătiți oricând să decidem al cui era ceasul acela’’ să fie într-un ceas bun! la o primă vedere, chiar dacă e în faza tatonărilor, pare o relație literară în care domnește încrederea reciprocă. | |
= sensul obviu / sensul obtuz | Veronica Valeanu [27.Jul.09 11:51] |
Ela ai dreptate textul era intins la maxim si scot imediat ultimele 2 versuri (le si las aici, sa se stie ce am scos:[ca o bandă de circulație cu sens unic spre care se pornește dintr-o cădere într-alta ] in ce priveste coerenta, e destul de fezabil: se ia un concept spatial, apoi 2 stiluri , unul "du dedans des choses"care vrea sa-si depaseasca conditia si unul "du dehors des choses" care vrea sa rezoneze si mai mult tocmai in centrul puterii si apoi se aplica 2 oglinzi la extremitatile lor de genul (stilul1 stilul 2) unde parantezele sunt oglinzi de aici steaua se vede ca o umbrela deschisa... multumesc mult, multumim dle Negoescu va multumesc pentru trecerea pe aici - cred ca imi sosise ceasul- era vorba de un "sens obtuz" al scrierii, un sens care nu se lasa explicitat, ci creeaza dincolo de el insusi unitati noi de sens(R. Barthes) dar asta nu inseamna ca si dvs trebuie sa fiti acuma obtuz! V.V. | |
= despre ’’alunecosul’’ barthes | Tudor Negoescu [27.Jul.09 13:13] |
stimată colegă de ’’suferință poetică’’, de multe ori, o ’’știință empirică’’ (norbert groeben) ajuge să guverneze reacțiile celor aflați pe patul de suferință. obtuzitatea de care mă bănuiești, nu tocmai voalat, își poate găsi astfel o explicație plauzibilă... cît despre ’’alunecosul’’ barthes, mereu l-am scăpat printre mîini ca pe un săpun pe care îl pierzi la baia comună a penitenciarului de maximă siguranță. la pensie (dacă o s-o apuc), sper să mă ’’aplec’’ asupra lui cu mai multă acribie. ,,este fără îndoială prea mult să iubești deodată doi semnificanți în același corp!’’ decreta undeva teoreticianul cu pricina, ca să ne dea nouă material de meditație...transcedentală. am fost și eu adeptul în tinerețe al unor partide/ spectacole ’’jam-session’’ dar, de cele mai multe ori, constatam că elementul de spontaneitate era un pic trucat de către parteneri, ca să zic așa. succese pe mai departe! p.s. din fericire pentru psihic, nimeni nu știe cînd îi sosește ceasul... | |
= mentionez ca | Veronica Valeanu [27.Jul.09 18:02] |
dle Negoescu, e adevarat ca pe lumea asta nici o stiinta sau principiu nu adera perfect la teritoriul realului dar nu putem decat sa le imbunatatim pe amandoua si vreau sa mai mentionez un singur lucru: experimentul din acest text l-am mai propus unui membru agonia de pe versiunea engleza dar in ceea ce priveste aplicarea pe propriul sau stil/viziune http://english.agonia.net/index.php/poetry/13896386/Nature_impersonates_the_arts_or... (textul initial) (apoi varianta 2): http://english.agonia.net/index.php/poetry/13897458/Continuation... cum era de asteptat, comentariile "against" au dat (poate nu textului, dar experimentului in sine) ceva in plus puteti observa ce multumesc V.V. | |