| = mcm | lucaci sorin [24.Jun.09 14:48] |
| superb, un poem de dragoste bine construit, cu usor iz erotic: "îmi aranjez ciorapii plasă mă rujez trecând din minut în minut pe la oglinda din baie am lăsat ușa deschisă când vei suna să spun doar „intră” imagini generoase interesante vaujelas e un vin bun, dar cam scumput:) mi-a placut poemul | |
| = * | Silvia Goteanschii [24.Jun.09 16:11] |
| acest poem trezește un interes viu prin intermediul unor imagini bine alese: inima am pus-o pe o farfurie albă la mine-n piept acum miroase a mormânt proaspăt săpat/ în locul ei "inimii" pulsează o herghelie de cai maro/ prin aer se rotesc baloane pline cu povești când vrem să privim pe geam spargem câte unul - drăguță camera ta, chiar dacă e una singură | |
| = cunosc sentimentul | Tarus Ramona [24.Jun.09 20:05] |
| frumos,la un moment dat stăteam și-mi imaginam inima întinzându-se cam ca un copil somnoros. prima întâlnire e întotdeauna plină de emoții, aici se aude pe fundal herghelia de cai. iubește în continuare! o zi bună! | |
| + cu un pas înaintea propriei ființe | Plopeanu Petrache [24.Jun.09 21:07] |
| Un poem rotund, dar nu ciclic! Punctul de plecare nu este totuna cu cel de sosire ci, în ciuda aparențelor, lirismul străbate ca într-un montagne russe al versului, de la început până la sfârșitul acela fără colțuri de unde se poate pleca în alte spații poetice, întregul poem deviind câte cava de la un banal la care s-ar putea subscrie din prea multă comoditate. Deloc comodă, Carmen își asumă transgresiunea aparentei obișnuințe prin tresăriri și oscilații de la "ce se întâmplă de obicei" pentru a fi întotdeauna cu un pas chiar în fața sa. Aparenta împăcare a ființei ei poetice cu ființa sa obișnuită, nu este decât ceea ce spune primul cuvânt al frazei: "aparentă". Ea nu se împacă niciodată cu sine chiar și atunci când pare să o facă și acest fenomen face și trimiterea poemului spre latura sa sublimă. Un poem care merită o steluță! Cu stimă PP | |
| = felicitari | Ionut Caragea [24.Jun.09 22:42] |
| imi place aceasta poezie, in care nu pot sa nu remarc naturaletea limbajului din prima strofa, care face toti banii... în tine dorm, în tine spăl rufele de regulă nu fac patul, îmi place că te găsesc răvășit cu pielea pe dos, în aval, în amonte evident, poemul este perfectibil, ca si orice alt poem, autoarea merge pe detalii mai usor digerabile de catre cititorul care este satul de filosofii ale iubirii. nu este condamnabil, este alegerea ei, este poema ei de dragoste, a spatiului pe care il locuieste. | |
| = mulțumesc | Carmen-Manuela Macelaru [25.Jun.09 06:47] |
| sorin, în poem este un erotism estompat, ascuns, rar e la vedere; cât despre vin, este unul de consum, banal, dar îmi place în mod deosebit varianta 2004. silvia, da, este o cameră drăguță la prima vedere, orice femeie ar sta liniștită în ea, până când din curiozități specifice deschid ușile din tavan, din pardoseală și aici prăpăstii care mai de care, zone minate, triunghiul bermudelor, niciodată hărțile nu sunt adevărate, sindromul maskirovka, și toate cuceririle, pierderile de vieți omenești au loc aici. ramona, până la urmă mesajul e simplisit, orice femeie de pe planeta asta a făcut gesturile mele din poem, s-a rujat, a trecut de n ori pe la oglinda din baie, și pot să pun pariu că și alte specii extraterestre fac la fel:) petrache, ai remarcat bine că nu este ciclic, dar are o formă cât de cât rotundă, eu aș iesi din rotunjime, împing din balonul în care mă aflu ca dintr-un pântec până ies iar la aer, cam asta fac în fiecare zi, încerc să ies la lumină. mulțumesc pentru stea. ionuț, este perfectibil, parcă scârție ceva pe la mijloc, acolo la busuioc și mere coapte, am să mai trec azi să revizuiesc. vă mulțumesc mcm | |