| = gramatica viselor | Elena Albu [25.Aug.05 15:00] |
| Uite ca am mai trecut:) De-aici plec cu ,,o gramatica a viselor calde" in minte. As mai fi ,,periat" textul inainte de a-l posta, daca era al meu.Imi place ce vrei sa spui, dar cazi in capcana locurilor comune.E drept ca nu ai cum sa le eviti in totalitate, dar arta consta in slefuire... Numai bine! | |
| = Salut, V.M. | Camil Camil [25.Aug.05 18:43] |
| Ce faci domnule poet?:) Eu fac bine, multumesc. Ma bucur ca te-ai reintors printre poezii, sper sa iti placa sederea, ti-am mai citit din ultimele viersuri, nu pot sa comentez, nu sunt intr-o pasa prea buna si nu imi place sa fiu subiectiv. Sa citesti poezia mea "Ne-aparat V.M.", e dedicata "plecarii" tale, sper sa nu mai faci gesturi negandite cum a fost acela de a pleca. Daca mai tii minte discutia noastra..cand mi-ai spus ce incredere ai in scriitura ta, atunci ar fi stralucit pentru tine sa nu te mai lasi in voia vantului. Pentru eficienta si poezie, Camil te saluta Pentru viitorul poeziei romanesti, Camil te saluta (im)partzial | |
| = black sabbath?? | Mușat Dana [25.Aug.05 22:33] |
| Bai, frate, dar dau numai peste oameni adevarati pe aici! Deja nu mai pot sa ma trezesc din soc! foarte bine. Vasile, am mai trecut eu pe la tine si mi-a placut. Si acum m-ai incantat la fel de mult. "pe fetița aceea cu părul lung o știu demult o vedeam în cănile de cacao cu lapte gustul îmi spunea că într-o zi ne vom iubi dar viciul mi-a alungat bunul gust și m-a condus la alcool"-foarte frumos scris...frumos drag, Dana | |
| + maini inflorite de la cana | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| un pacat de facilitate umbreste versurile de mai sus, ramai cu senzatia ca nu esti pregatit pentru asemenea indrazneli. intre bine si rau, intre vulgar si nobil e un vis necontrolat. ar trebui sa recunosc ca ted este unul dintre favoritii mei. ca poet. s-ar putea sa fiu subiectiva dar asta nu ma impiedica sa-i las semn. e un text bun, o demonstratie clara ca inima si talentul i-au fost puse lui ted in palma. accesul la textul de mai sus cere o prealabila exercitare, o acordare a sensibilitatii noastre cu amintirile care, parca, sunt purtate pe umeri, in timp, de catre generatiile care vin. | |
| = Ce nu-mi place... | ioan peia [02.Oct.05 19:06] |
| "ochii pasului fără nume îmi vor duce somnul la remaiat mătasea se deșiră scame de așteptare", ...în care "ochii pasului fără nume" e un vers stângaci, de începător. Iar "deșiratul scamelor de așteptare" este de-a dreptul neinspirat, ca să nu spun penibil. De asemenea: "vechiul lasă în urma lui paie din curățenie se naște ne-curatul și ispita materiei de a crește mai repede fiecare amintire cu tine o făceam bulgări ardeam de nerăbdare să bat cu ei îngerii din curtea grădiniței cu program prelungit", ... e o strofă greoaie și lipsită de sens în ansamblul textului. Excelente primele două strofe, hai să zicem: trei, căci mai e un vers de început. M-aș fi oprit acolo, dacă nu ar fi fost continuarea, începând de la "fetița cu părul lung", care salvează oarecum textul de impresia facilă a unui amestec de inspirație bine dozată, alături de rateuri inexplicabile. Nu mai pomenesc de redundanța care se face simțită pe ici, pe colo, obositoare și, evident, scăzând valoarea, anunțată din start, a textului. | |
| = se luminează ... | Elia Ghinescu [26.Aug.05 11:26] |
| Sunt convinsă că după ce voi atinge „trimite” alte și alte cuvinte îmi vor veni în minte recitind poemul tău. Că asta fac de două zile... Urechea inimii mele prinde aici o gramatică specială. Poate nu ca aceea ce se învață pe băncile școlilor. Căci la începuturile buchiselii am mers spre înapoi pe firul poemului tău. Și spre dovlecii scăpați din mînă cînd încercam să le dau o formă, un chip mereu zîmbitor, punîndu-le în loc de minte lumînările de pe prispa primilor pași spre mai tîrziu. " dumnezeu dădea cu mătura printre scaune " - cîtă umilință pentru Zeu! Nu m-am gîndit niciodată că El ar putea face asta, din acest motiv am respirat adînc aici. Și tot din acest motiv m-am apucat, în mintea mea, să-i dau scaunele la o parte și să fiu gata să nu las ispita să se nască din curățenie. O îmbinare între matur și copil, între omul care e conștient că viața lasă dîre și copilul ce îndrăgea nu o fetiță oarecare, ci pe aceea cu părul lung. Cana de cacao cu lapte e poate locul cel mai neașteptat în care poate fi ghicit viitorul. Aici e o viață întreagă; și nu una oarecare, ci o viață de om. Aproape de sufletul meu imaginea bunicului afișînd imagini înfipte în pereții vieții, lîngă o icoană ce nu s-a întîmplat niciodată. Mulțumesc pentru o așa lectură. În zorii ploilor, încă așteptîndu-le răsăritul, | |
| = raspunsuri | Vasile Munteanu [27.Aug.05 11:33] |
| Elena, in primul rand, iti multumesc pentru constanta lecturii; in al doilea rand, iti multumesc pentru caracterul "general" al aprecierii si pentru ca mi-ai spus ce inseamna arta...; in fine, iti multumesc pentru fin observatie a "locurilor coumne"; marturisesc public faptul ca, desi inteleg "superioritatea artistica" a poeziilor "manufacturate", poezia mea a fost si ma tem ca va ramane adepta "sinceritatii" (nu brute si neslefuite in totalitate, insa una a "starii de moment"); sper din suflet ca "personalele" tale conceptii estetice sa te conduca la diadema din inima coroanei. Camile, oricum ai da-o, oricum ai intoarce-o, din aceasta dilema nu poti sa iesi: tot subiectiv ai sa te exprimi; nu te ingrijora, "timpul le rezolva pe toate" ("intr-un fel sau in altul"); cat despre ce fac eu cu poezia mea, nu te ingrijora, in afara faptului ca am sa am mai putina incredere in tine, nu s-a schimbat nimic. Dana, fie cum simti tu... Multumesc. NIA, mi-au tremurat mainile cand ti-am scris numele; stiu "regula majusculelor", insa nu m-am putut abtine... Ioane, spui tu: "Excelente primele două strofe, hai să zicem: trei, căci mai e un vers de început. M-aș fi oprit acolo..."; am si eu o intrebare: cine te-a impiedicat? Cat despre "conceptul de paie", fara nici o legatura cu poezia de mai sus, iti pot spune ca din paie se nasc recoltele viitoare, din sperietori indestularile; asa stand lucrurile, daca ma gandesc ami bine, as putea sa scriu "vechiul lasa in urma lui pEile..."; dar nu o fac; de ce? nu se merita... Elia, iti multumesc pentru apreciere; se pare ca, uneori, intuitia feminina sondeaza mult mai bine decat "logica" masculina. Multumesc tuturor, | |