| = hai la sat hai la dor hai la ie și ciorchine apă vie | Marin Constantin Daniel [02.Oct.05 19:06] |
| Ei de mult vagabondez eu pe hârtia asta virtuală dar azi chiar c-am brodit-o. Chiar așa într-un București în care apa de la robinet a devenit rugină amestecată cu apă otravită când lupta pentru un pas în plus se dă în fiecare intersecție resimt întoarcerea spre castelele de furnici de sub goruni dar cei cu gorunii aceștia în București nu mai există decât stejari piperniciți noduroși unii au ajuns deja cozi de lopeți de târnăcoape hai că vin știu cum ploaia la țară e de mătase știu cum râul dansează gol în prund ei unii amintesc de Arghezi dar acum e vremea să amintesc de Pusca Ioan hai la sat hai la dor hai la ie și ciorchine apă vie. | |
| = la ciorchini de apa vie Marine!! | pusca ioan gabriel [02.Oct.05 19:06] |
| Eheheeeiii domnia ta Marine.. frumoase si negre-s toate matzele noaptea..:) dar ca la mine in sat mai rar privelisti si mai rar asa rauri goale golutze cum erau ele la izvor.. si paduri ca-n basme ca de fapt basmele.... de la mine din sat pleaca mai toate..:) iar fetele.. parguite cum numai piersicile pot fi si dese ca prunele toamna. si gustoase ca painea abia scoasa din cuptor..:)of ... ce locuri si ce oameni..:) multumesc de trecere jupan Marin si te mai astept pe aici ca sa uiti de imbacseala din targul matale despre care am inteles ca se afla pe undeva pe malul dimbovitei , parca zicea un mos de-al meu pe la iesirea din ploiesti..:) la buna vedere , Voinicel | |
| = " si toate-s, Cosanzeano, mai frumoase!" | maria balan [28.Jul.05 12:55] |
| satul tau, viu, durabil, sustras perisabilului..mi-a amintit si de blaga. insa aici e multa culoare, mai bine spus multe culori...si nu doar atat, un poem sonor si aromat. de curand am vazut un album cu pictura naiva evocand rusticul, si acum poemul tau ma face sa vad satul in aceleasi culori minunate. tonic poemul tau! chiar nostalgiile care se insinueaza au prospetime. | |
| + Imi place | Vasile Mihai [28.Jul.05 20:52] |
| Domnule Pusca, sau Ioan, sai Gabi, sau pur si simplu Lupisor... M-ai incantat cu versurile astea. E cumva de parca as fi ascultat o melodie formata din mai multe melodii, cumva o imbinare atat de armonioasa intre sensibilitate, folclor de buna calitate - acea esenta a sufletului deplin de roman, care se pastreaza in flacoane mici si ermetic inchise, si nicicum denaturarea superficiala din zilele noastre, si impletirea subtila dintre sufletul barbatului indragostit si al copilului care traieste inca in el (Cosanzeana, Voinicelul)... De fapt aici trebuie sa fac o parafraza, ca pe urma poate imi aluneca sensul printre degete... sau poate nu mai stiu sa mai aduc vorba, ca mi se intampla si de astea. "Eu sunt amantul vagabond mereu" - aici parca vorbeste barbatul acela, stii tu, cum suntem noi uneori, gata sa ne ascundem profunzimile in spatele unei false/inselatoare oglinzi, de "superficialitate", poate si de "baieti de viata"... nu stiu daca asta e sensul dorit de tine, dar tot ceea ce urmeaza infirma "vagabondajul" barbatului "cool" si superificialitatea lui... Si cred ca totusi pe undeva la contrastul asta te-ai gandit. De fapt suntem in suflet copiii aceia rupti din sensibilitatea unor intregi generatii de iubire, ca altfel nu ne-am fi nascut. Si nu ne-am da si sufletul sa ii pictam celei dragi inima noastra si sa o aducem cu noi la vatra, "in satul nostru", daca nu am simti asta. Adica sa impartim cu ea ce avem mai drag. Si sa fim feti-frumosi si ele cosanzene si noi eroii lor si ele ratiunea noastra de a lupta. In poveste iubirea e deplina. Si cred ca tu asta ai zugravit aici. Granita asta dintre barbat si copil... cu sinceritatea copilului parca intr-un fel preluand fraiele... m-a facut sa tresar. In modul bun. Cu tot cu rotunjirea de la final pe care eu o gasesc inspirata. Cat despre stil... Ai dese ruperi de ritm pentru a crea un alt ritm. Am citit la pranz si am mai citit o data seara, cu voce tare. Era sa ma pacalesti si sa o iau drept stangacie. Versuri de lungimi inegale, accent cazut mereu altfel... Dar se vede pe undeva ca macar o parte din astea - cred cea mai mare parte - le-ai fracut intrucatva intentionat, pentru ca exista armonie. E ca un fel de concert din mai multe parti care impreuna suna bine. De aceea, las aici un semn ca imi place si ca poezia aceasta o iau cu mine. Pot? Nu ma mai lungesc desi as mai avea multe de spus... Doar semnez... cu prietenie, Mihai | |
| = Spune-mi te rog... | loredana alexandrina [02.Oct.05 19:06] |
| Este o poezie frumoasa, imi aminteste de Cosbuc, este genul de poezie pe care o iubesc, pentru ca satul pe care il descrii este pe cale de disparitie, imi aduce aminte de sezatorile unde mergeam (care din pacate prin partile noastre nu mai exista).Poezia ta imi aduce aminte de multe lucruri frumoase. Universul asta idilic mai exista? Unde il pot gasi? | |
| = amantul vagabond | Preoteasa Marinela [29.Jul.05 11:01] |
| Tu ești amantul vagabond, ce acostezi în zori copile, ești Cel Mai din mapamond, îți cauți un garaj la bile?! | |
| = Maria | pusca ioan gabriel [30.Jul.05 09:00] |
| Multumesc de aprecieri, Maria. Poemul este loc geometric al copilului-barbat si al iubirii ca element sine qua non al indumnezeirii -dumnezeu este o perticica din noi, iar noi in ansamblu suntem Dumnezeu- iar partea centrala a textului -satul- ar dori sa fie un Eden in care toti suntem ceea ce ar trebui in fapt sa fim! Natura,comunitate,viata libera..:) | |
| = freelancer | pusca ioan gabriel [30.Jul.05 09:08] |
| Domnule Mihai ati surprins cu o desavarsita acuratete esenta a ceea ce am vrut sa redau. Intr-adevar 'amantul vagabond' nu este decat un 'motiv', un plan secund ca sa spun asa pentru a intra in universul de la granita dintre maturitate si copilarie. In acest perimetru nu trebuie sa existe teama pentru ce va fi sau regrete pentru ca a fost ci doar o sublima impacare cu ceea ce este..:) Iar ceea ce este tine doar de interiorul nostru, de perceptie senzoriala si extrasenzoriala pe care fiecare si-o educa in functie de necesitati..:) Multumesc de apreciere si daca dvs ati reusit sa intelegeti atat de bine acest poem, chiar de veti fi singurul eu sunt multumit! Poemul si-a atins scopul. Inca o data multumiri ! | |
| = Alexandrina | pusca ioan gabriel [30.Jul.05 09:13] |
| Alexandrina satul acesta este orinde iti intorci ochii.Conteaza numai sa poti vedea cu ei si ai sa il gasesti foarte usor. Ridica-te si umbla, deschide ochii si ai sa vezi..:) Ma bucur ca mai sunt oameni sensibili ca tine si acest lucru imi intareste credinta ca frumusetea interioara nu va disparea decat o data cu extintia rasei umane.. care sper ca nu se va intampla nicicand! Multumiri de trecere.. | |
| = Preoteasa Marinela | pusca ioan gabriel [30.Jul.05 09:16] |
| Frumos si inspirat catrenul ,multumesc! | |
| = vagabontul n-are nume | Preoteasa Marinela [30.Jul.05 10:14] |
| De când lumea este lume vagabontul n-are nume n-are pat, nu are casa, dar viața-i tare hazoasă! | |
| = Placut loc de evadare | Daniela Pall [19.Aug.05 15:24] |
| Un loc placut de evadare poemul tau. Fantana vie, limpede si clara nu numai ca ostoieste setea dar spala sufletele de imbacseala gandurile grele, si ne lecuieste de raul timpurilor. | |