| = comm | pop marius [24.Jul.05 23:45] |
| ingaduie-mi sa-ti comentez textul cu o dedicatie nu ma spune lunii ca ti-am furat umbra ce te tinea prea repede aici prea mult a romante invinse prea dor din corbii clipei am iscat nufar timid sa-ti fie locul mangaiat de rimele sale mai albe decat tremurul trecerii zilei prin vale am gandit lacrima si m-am trezit inecat in amintirile tale cat o mare azur vestejit prea curand in cinicul vant nu ma spune departe ca am furat inima ta ca pe-o lespede ce se curata de icoane si vrand sa cad in genunchi langa tine am rasarit peste umbra ta vis cu care tot ce-ai simtit tremurat iubit zis ne naste dincolo de noi, dinocolo, mult mai dincolo | |
| + "caut un răspuns la purtătorul de inimi" | Negru Vladimir [25.Jul.05 07:34] |
| Interesant sugerata dinamica eminamente interioara a sentimentului... intensional atentia se racordeaza la "fixarea" starilor launtrice... exteriorul nu conteaza decat in masura in care prezența din poezie -probabil feminina- ii simte rezonanta... ceea ce nu trezeste senzatia nu exista... atitudinea pasiva "să mă caute, să mă cheme" (desi genul acesta de formulare este prezenta si in farmece, de ex "Spre mine-l porneste/La mine-l grabeste/ La mine-l soseste!") de complacere intr-un imaginar personal este foarte bine sugerata. Recursul la simbolistica cifrei 3 ("trei anotimpuri", "uitat la trei") si determinarea aparent fizica a spatiului "intalnirii" prin fixarea in "incheietura" se afla in consonanta cu acel potrivit "te chem fără ploi" (care poate fi un indemn pentru renuntarea la gandurile negre dar si revelarea faptului ca prezenta feminina este una care nu isi doreste rodul). Intre "lagarul cuvintelor", "haina de viperă" si "prejudecata", intr-o lume nefireasca in care chiar ecoul nu isi mai "exercita" functia de catalizator al singuratatii, prezenta devine feminina asumandu-si mai mult partea pasiv-melancolica a genului, descompletata, intr-o perpetua fuga de trairea anotimpului lipsa. | |
| = Marius Pop & Vladimir Negru | Madalina Maroga [25.Jul.05 10:25] |
| Marius, Bun-venit in subsolul textelor mele. Am citit cu mirare versurile tale, am retinut aceasta repetitie aproape asurzitoare - "nu ma spune...". Te mai astept! Vladimir, Am voie sa nu mai spun nimic?! ...Uite ca randurile tale au lasat aici o urma adanca, surprinzator de bine ai reusit sa vezi dincolo de cuvinte... Pana si acel "farmec", l-ai sesizat... Lagarul cuvintelor ma tine infasurata intr-o haina de vipera, Vlad. Oare cat o fi ceasul, al meu a ramas inca la trei. :) p.s. - Probabil ca minivolumul meu de poezii (daca va apare vreodata ;)) va contine si urmele lasate de cititorii de pe acest site. Acest comentariu are steluta din partea mea, il vei (re)gasi si unde ti-am spus. Cu drag, Madim | |
| = serios? | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| eu de aici "pornesc în căutarea unei încheieturi" nu am nimic de reprosat poeziei tale. ba chiar finalul pot sa zic ca m-a intristat foarte tare. e ca un strigat intr-o vale, unde persista ecoul foarte mult. si mi-a placut tare de tot 'imi desfac asemanarea asta de inima'. poate ca noi stim uneori de ce aparentele capata numele lucrurilor pe care nu le avem sau pe care le avem undeva ascunse dar care trebuie gasite de cineva anume. ideea de 'devin femeie' exprima nu maturitatea ca un complex, ci nevoia acelui 'lucru' pe care mai devreme sau mai tarziu, cu totii o simtim. | |
| = Mad, | ioan peia [25.Jul.05 12:45] |
| Am citit de câteva ori în dorința de a nu greși. Față de cele două texte anterioare care, după părerea mea te reprezintă, acesta nu mai este la fel de inspirat. Nu-l mai simt ca venind din tine. Are o haină de împrumut, nu știu cum... Nu insist, ca să nu supăr. Sunt în dezacord, văd, cu alți comentatori și nu sună bine! | |
| = odihnesc infinitul ceasornicului | Mușat Dana [25.Jul.05 13:21] |
| madalina, te urmaresc si iata ca tu nu imi inseli asteptarile. "devin femeie până peste alb mă strâmb la timp, la un gând la apele învolburate te chem fără ploi, la încheietura mâinii stângi"-ideea de metamorfozare care trece peste puritate, cat si ignorarea timpului m-au innebunit. Mult succes in continuare! drag, dana | |
| = Claudiu Tosa, Ioan Peia, Dana Musat | Madalina Maroga [25.Jul.05 13:54] |
| Claudiu, Da, serios, foarte serioasa am scris aceste versuri. Nu stiu daca titlul este cel mai potrivit, insa mi-a placut sa-i dau acest nume poemului meu. Multumesc pentru semn. Ne mai citim! Io, Sper ca-mi permiti sa-ti spun asa :)... Trebuie sa iti spun cateva lucruri: 1. - Eu in nici o fotografie nu sunt la fel, mereu ma stramb la cate ceva. 2. - Nu in fiecare zi merg la cumparaturi si nu in fiecare zi imi cumpar sapte perechi de incaltaminte (cum am facut azi :) ) desi imi place sa fac cumparaturi. 3. - Nu scriu totdeauna ca-mi place sa scriu, scriu pentru ca simt nevoia sa scriu. 4. - nu am in fiecare zi inspiratie si chiar daca nu am si simt nevoia sa scriu, tot scriu. 5. - In mine totul lasa urme adanci, nu stiu cum, dar lasa... :) 6. - Multumesc, te mai astept! Dana, Ma bucur sa te stiu printre cititori. Da, uneori ma mai stramb din cand in cand la timp, mai ales atunci cand ma uit in oglinda. Multumesc! Sa ne citim cu bine! Cu drag, Madim | |