| = La buna citire | Maria Prochipiuc [22.Jul.05 09:58] |
| Interesantă priveliște descrii tu aici a unui suflet mai mult sau mai puțin trist, tristețea cred că vine doar din cauza minciunilor spuse undeva spre seară, îngerii pot fi desenați și există chiar în noi. Multă tristețe- acest niciunde mă face să cred acest lucru, l-am folosit si eu într-un loc, remarc versurile: acum se aud alte priviri peste mine și singure se fac dințate fotografii în care urlă nepăsarea | |
| = ... si eu o ftografie | Maria Prochipiuc [22.Jul.05 10:05] |
| Desigur că azi e ziua surprizelor pentru mine, sper să fie surprize plăcute, nu știu ce se întâmplă, știam că toamna e perioada nunților, dar pe agonia e posib orice, nu? Sper să nu te supere remarca, mi se părea cunoscut stilul și cînd intru în pagina: surprize,surprise…. | |
| = Maria | Dora Violet [22.Jul.05 10:25] |
| Maria, culorile mele se schimbă, sunt lumini și umbre, uneori nuanțe, alteori prea multe, care ne apropie sau ne indeparteaya. Putin oameni mai pot fi autentici in ceea ce sunt si simt. Și de aceea. Iar o schimbare aleasă de mine este întotdeauna spre bine. Spre sfinte lucruri. Mulțumesc. Surprinderea este necesară. Cine mă cunoaște mă și recunoaște. Pe poezie pot lua felurite forme. În alte locuri e mai bine așa. Să ne re-venim. Dora | |
| = Galbene zboruri | Bogdan Groza [22.Jul.05 10:40] |
| O violeta, cu o brandusa si cu o papadie, interesante culori imbinate de tine ;) "mi se-ndreaptă parcă un vânt galben spre aripă departea aceea se făcea iubire și nu mai pleca înapoi" un vant galben, prietenos, iti insoteste zborul spre iubire si cu cat te apropii de acea departare, cu atat ai impresia ca ea se indeparteaza iar, DAR E NUMAI O IMPRESIE DE ARIPA. In rest, zborul tau e unul interogativ, usor revoltator, usor trist. De aceea spui tu ca " e trasă acum de păr ușa minciunilor peste seară ca și cum numai de la etajul nouă în sus am putea desena îngerii nu pe pământ și ni s-ar număra viețile spre niciunde" Senzatia ca nuami de la etajul noua in sus se pot desena ingeri e o iluzie. Se pot desena ingeri si stand pe sol, atata timp cat gandul, cat spiritul zboara nestingherit peste tot. | |
| = Bogdan | Dora Violet [22.Jul.05 12:08] |
| Uneori culorile sunt doar culori. Etajele doar etaje. Cuvintele doar cuvinte. Aripile oricum ar fi ele simt esenta zborului. Cind cel ce iti spune in fata ceva neadevarat si tu ii dai semne ca stii, si el iar sustine neaderul, si tu iar ii dai semne ca stii, si tot asa... se duc culorile. Ramin fotografii ale altor timpuri. Si apoi inca o realitate iti lasa necesitatea unei scjhimbari esentiale. Si atunci pina la ingeri, esti printre oameni. Si pentru ei, unele culori sunt aceleasi culori. Altfel. Multam pentru cuvintele alese, fara majuscule pot trai mai bine. Dora | |
| + fagurele clipei | Daniel Bratu [22.Jul.05 13:54] |
| desi scos de sub umbrela "personalelor", textul pare a avea un voal confesional, indus, tesut si de timpul prezent al verbelor, spontan si incisiv, microscop invizibil lipit de aripa ingerilor, versul investigheaza si cerne, alege, intre "vantul cel galben" - raza de soare, furtuna calda de nisip si "usa minciunilor"(parca fara expresia "trasa de par" si-ar avea loc mai bine), intre "departea" - inclusa in esente, iubire, acea departe scuturata de zborul ingerilor) si "privirile"- "fotografii in care urla nepasarea" (acestea "se aud", se face un transfer sinestezic al simturilor, ca o recurenta a sinelui si "departelui" din interior; bivalent, setare a prezentelor navalitoare nedorite - dintii pot fi si zimtii fotografiilor si), aprofundare, si prin titlu si subtitlu, a resorturilor naturale intime, nealterate, revolta, prin delimitare, de artificial, intoarcere la fagurele clipei Felicitari, bun venit, Dora! | |
| = Daniel | Dora Violet [22.Jul.05 16:01] |
| O privire în amănunt, ai reluat dus-întorsul acestor sensuri, multiple, ai văzut și umbrele și umbrelele, și trasul de păr al versului și simțul care se lasă dincolo de cuvinte, ai pășit discret peste fiecare substrat căutând rosturi, "dinții" privirii interioare sau ale fotografiei în nemișcare, ai descifrat și decantare în final a esențelor, fiindcă mereu după o metamorfoză interioară ne rămân esențele simple, prea simple. Ca și cum numai cu ele se poate trăi, orice am face, că o recunoaștem sau nu. Înaltă îți este deschiderea sensului, tălmaciule, să mai treci, căci uite e semn că ți-a încântat o brândușă privirea, steluța sclipește. Mulțumesc mult pentru senin de spirit. Dora | |
| = placut | stanescu elena-catalina [22.Jul.05 16:17] |
| m-a incantat poezia ta, mai ales prima strofa, te simt altfel in versurile acestea, parca un usor repros, un refugiu, o resemnare. am remarcat "departea aceea", mie mi-a sunat "straina aceea"; si eu folosesc mult galbenul in poezia mea, la mine e idealul sau frumusetea lui, la tine e altfel; | |
| = Elena | Dora Violet [22.Jul.05 16:39] |
| Departea aceea este oarecum straina acum, oarecum familiara. Inquietante etrangete... ca si cum ai cunoaste+o din totdeauna desi, parca nu ai vazut-o niciunde. Aici nu e galbenul meu, sunt doar picături de lămâie. Adaug miere din fagurele clipelor și ceva se face licoare și leac. Mulțam, tu păstrează acel galben, eu păstrez azurul spre violet cumva. Dora | |
| = hey | Cătălin Ionașcu [02.Oct.05 19:06] |
| Frumoasa poezie, impresionante imagini, cromatica avand un rol esential in aceste strofe tip pastel. Totul devine vizibil foarte usor datorita claritatii versului tau. cu bine, kta | |