| = fiecare in atatea feluri inventeaza povestile verii | Bogdan Groza [19.Jul.05 09:18] |
| ciudata combinatie, fiecare sa ramana rece dar senini de alta indulgenta a orelor. Si dusi fiecare pe ganduri, unii fie sorb cafea, ceai, fie se va gandi la minute tremurande intre luminile serilor, pentru ca atunci vien iar visarea, abandonarea in celalalt. am remarcat apoi joaca asta a trecerii timpului. Unii aud tic tac, altii tic tic, altii, mai morocanosi, poate, "tac tac". Fiecare simte in atatea feluri timpul alaturi de celalalt sau singur incat inventeaza, chiar exagereaza, povesti. De aceea pomenesti tu, in "aceeași singurătate parfumată discret" de dorinta de a ameti in soaptele lui... finalul are ceva aparte. adica acel fara nume, fara contur, fara chip, stii ca te iubeste mereu, pe tine, de asemenea fara corp, fara regrete. E, daca vrei, o iubire intre doua entitati, o iubire virtuala, care-mi aminteste de filmul "You've got mail. O iubire care va fi reala intr-un ciclu existential cand cele doua suflete se vor intalni, la un moment dat, cand timpul, nu va mai curge pentru unul in tic tac, ci pentru amandoi in tic tic. O imagine a ceea ce am spus acum imi vine in minte. Tu, privind pe fereastra, pierduta in ganduri, trimiti soaptele tale de amor eterului. La celalalt capat al unei spatializari nedefinite, undeva, este el, care de asemnea se uita pe geam si se gandeste la ea. Undeva jumatatile astea se vor intalni si la aceasta intalnire, o "complicitate" importanta a timpului va avea loc. si atunci tic tacul unuia si tac tacul altuia se va contopi intr-un tot unitar, formand un tic tic reciproc. | |
| = Bogdan | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Interesant fel al tau de a inventa o poveste printre versurile mele, însa aici nu este decit o trezire dintr-o iluzie, ca și cum aparența chipurilor ce apar nopțile se destramă în zori minunat lăsând fiecăruia numai un semn din propriul său orlogiu, din simpla lui dimineață. Euphorbia elegans este cheia. Și evident mereu un tac-tac. Ești cumva departe de parfumul acestei poezii și e bine așa. Însă știu că ceva-ceva se poate vedea. Nu e un film și nici corespondență, este o diferență între realitate și închipuire. Între poveste și viața zilelor. Fiecare o trăiește în felul său. Mulțam pentru cuvinte. Drag, Ela | |
| = idealul(+ contră lui Bogdan :) ) | Nancy M. Popa [19.Jul.05 10:14] |
| Buna (iară ) Ela! Scuză-mă dacă voi fi scurtă și concisă în comm . însă sunt pe fugă-bine,asta nu este important-. Interesant fel al iubirii de a străbate timpul , adică se știa că dragostea trece peste orice obstacole , însă mi-a plăcut modul în care ai prezentat-o tu aici . "eu îmi voi sorbi miezul fructelor tu îți vei uita aceeași savoare fără camere amintindu-ți doar minutele tremurânde între luminile serilor"- tu vei fi zi, el va fi noapte , doi aștri "reci " ce se întîlnesc doar în crepuscul. "tu aimes toujours les femmes sans corps et sans regrets, chèri"-știi că am o slăbiciune pt italice :)-îmi dă senzația de...dor spre ideal , spre semi-imposibil -în engleză suna mai bine ca unreachable-...dă senzația de provocare. A, și Bogdan , filmul la care faci tu trimitere este" Sleepless in Seattle" dar joacă aceiași actori :) Toate cele bune , | |
| = Nancy | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Mulțumesc pentru fuga nebachiană a comentariului, ai simțit bine că este ceva intangibil aici, două esențe care deși se întâlnesc aparent - zi, noapte - nu se vor putea uni vreodată. Două iluzii într-o lume mult prea reală și mult prea departe. Aparențe, aparențe. Și singurătate discret parfumată. Da, bine l-ai contrat pe Bodo, oricum la mine nu e vorba de Meg Ryan și de Tom Hanks, oricât mi-aș închipui. Deși... cam semăn cu Meg la cât și cumzâmbesc și râd. :)))) Drag, Ela | |
| = parere | Liviu Nanu [19.Jul.05 11:08] |
| Primele doua strofe fac toti banii. Sint doua versuri care imi par insuficient cizelate, care insa nu scad din valoarea textului ("pleacă-mi numai nopțile îmi rămân mereu mie în vanilia dimineților"). Deranjant acel "îmi" si "mie". In ansamblu, cum spuneam mi se pare o poezie reusita, mi-a luminat dimineata asta de iulie, vorba celor de la Uriah Heep. | |
| + fara corp si fara regrete | Madalina Maroga [19.Jul.05 11:18] |
| Ela, Eu voi incepe de la titlu, acesta mi-a atras initial atentia. Elegans euphorbia - este un cactus, o specie rara de cactus care infloreste o singura data in viata si este o floare unica si foarte frumoasa, pe cit e cactusul de intepator si urit pe atit e floarea lui de deosebita. Aici, imi lasi impresia ca tocmai titlul este cel care conduce la aflarea enigmei versurilor tale. aceeași întoarcere în timp tic-tac tac-tac tic-tic Tic-tac - pare a fi o tacere a inimii, ametita de povestile verii, ca un soc al trairilor rasuna in toate colturile universului "tic-tac tac-tac tic-tic". Mesajul din final este discret, scris in alta limba, limba inimilor care au avut totul de spus si nu a ramas nimic. tu aimes toujours les femmes sans corps et sans regrets, chèri *** tu iubesti mereu femeile fara corp si fara regrete, dragule -*** O poezie ca o usa, usa aceea care scartie atunci cand cineva o doboara. Chibriturile - sunt ca un foc aprins, atrag o emotie ciudata insotita de ochii unei fetite... Rugaminte - poeziei tale ii trebuie musai si o imagine. Cu miros de Elegans euphorbia ma retrag in tic-tacul meu si incerc sa inchid usa cu grija... Cu drag, Madim | |
| = Liviu Nanu, multam, Madim, frumos inchizi usa cu stea | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Multumesc mult pentru sugestie, lasasem in vers asa, "mie imi" caci era un fel de eu pe mine ma redau mie... Dar aveti dreptate intru totul, nu mai avea muzicalitatea fina, ci accentua prea mult un ceva implicit. De aceea mi-am permis sa modific, lasind in felul meu acum rostul cuvintelor. mereu ma bucura cind cineva imi lasa oo slefuire. Si mai ales cind luminez o dimineata. Consideratia mea, Liviu. Madim, uite ca undeva stii ce este un cactus intepator care infloreste deosebit. O singura data. Cred ca am mai povestit despre el intr-un comentariu, demult. E o esenta rara. Tic-tacul tacerii uneori este mai graitor decit orice limba secundara, iar diminetile, ca si noptile, au fiecare parfumul lor. Mereu diferit, mereu diferit. Si aparentele aparitiilor se fac ghem. Uneori de lumina, alteori de intuneric, alteori abia simtibile. Iluzia intilnirilor sau zorii adevarului. Eu prefer a doua esenta. Multumesc pentru desicfrarea fina. Si... pare-se ca in franceza poti auzi bine cuvintele, de aceea te voi obisnui cu ele incet. Imagine? Bine, voi asterne o fotografie cu mine. Oarecum. :) Si diminetile vanilate au stea undeva. Multumesc, e semn ca poezia are o valoare. Drag, Ela | |
| = Ela pusa la ZID | Madalina Maroga [19.Jul.05 12:48] |
| Ela, Sunt pe receptie, eram curioasa sa vad imaginea pe care o vei pune. Foto: L.N.P, "Elle enfleurie" Elle inflorata sau inflorita... nu traduc eu asa bine... Dar de ce pusa la zid, si mai sunt si vechi... Inconjurata de tepi imaginea asta a ta! Si pentru ca florile nu se vad asa de bine, mai inchid si deschid eu usa inca o data si arunc timid cu o floare spre cer spre ele, cerurile poeziei tale... Frumos!... Madim | |
| = Patricia Kass - Il parle d'amour | Madalina Maroga [19.Jul.05 12:52] |
| Revin! Am uitat de melodie, eu am gasit melodia potrivita poeziei tale, poate, daca iti place o inserezi tu. :) - Patricia Kass - Il parle d'amour - Cu linii melodice fratuzesti... complimente din nou! Este poezia mea de azi. Madim | |
| = Rozalia eu nu mai am roz decit in cenusa fara cintec | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Patricia Kass, "Il parle d`amour" :) Da, in franceza mereu, numai in franceza mi se vorbeste de iubire. retsul, iluzii. Nu pot insera cintecul, nu stiu cum se face, mi-ar fi placut. Si daca ai citit Iedera, ai inteles ca mereu pe o femeie o poate opri un barbat in jurul lui sau cel putin aproape de zidurile din totdeauna. Am uitat sa preizez, acolo in fotografie sunt ziduri sfinte, de departe, de la o abatie. Cred ca am lasat cindva o alta fotografie a ei, pe pagina ta. Necautindu-ma tu, eu iti mai las cite o imagine acolo unde am posibilitatea si unde ma rogi. Aici. In poezie. Mereu. Drag, Ela | |
| = Ajutor la editor! | Madalina Maroga [19.Jul.05 13:21] |
| Rozalia :))) Nu, mai bine Rozmina. Este adevarat roz-ul este culoarea mea, ai intuit bine. Nici eu nu stiu cum se insereaza melodia, nici poze nu stiu sa pun, asa ca, voi apela din cand in cand la tine. Aici. In poezie. Mereu. :) Daca un editor va citi comentariile, propunerea mea si acceptul tau, poate ne va ajuta sa inseram aceasta superba melodie. Multa inspiratie, Ela si de acum incolo. Rozmina :) | |
| = Ele(gante)i | Salomeea Stuparu [19.Jul.05 15:23] |
| uf, ca ma tot invart pe aici de dimineata...dar e atat de senin si diafan poemul acesta, incat ma dezarmeaza:) nu pot spune nimic de el, ar fi ca o blasfemie,ca si cum as mototoli o camasa bine apretata si calcata la perfectie... e mereu placut la tine, ma simt ca intr-un loc ocrotit de spirite bune, de puterea "rugaciunii" ce vine din poeme... da, vertical, elegant, maiestuos, feminin, delicat, sensibil, pur, atent...si cate epitete ar mai incapea aici:) drag, Lizush | |
| = De moment | Daniel Dinescu [02.Oct.05 19:06] |
| OK. Venit, vazut si ... castigat, da, am castigat eu ceva astazi, din poezia ta, din tine, poate o farama de timp, poate altceva... Ma bucur sa te gasesc cu aceeasi inspiratie... ;) Cu drag, Daniel P.S. Nu e numai in franceza iubirea asta, mie imi place mai mult in romana... :) | |
| = Parere | Andu Moldovean [19.Jul.05 17:59] |
| Intr-adevar, un poem reusit, care aspira nu doar la tronul Frantei :-)) ci si la titlul de poezie. Cateva sincope insa in miscarea cuvantului ne arata o autoare care "compenseaza" inca, gandeste in pauzele de respiratie, dar pana la urma canta. Venit, vazut, placut. Bobadil. P.S. Ca o chestie generala Ela, incearca sa te impaci cu verbele, bata-le vina, (in acest poem ai un usor abuz la acest capitol) este greu, parerea mea, dar merita incercat. In cazul tau, desigur :-) | |
| = Raspunsurile intr-o eleganta a mea uneori | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Rozamina, binie, am inteles sper sa se poata insera melodia. Iar eu promit sa traduc versurile aici. Multumesc pentru tot. Salomeea, intr-atita m-ai invaluit in frumoase cuvinte incit imi vine sa dezvalui ca am si tot atitea defecte: rid prea mult, gindesc uneori dincolo de limite, uit sa cumpar paine, scriu anapoda de multe ori, cred prea mult in unii oameni si abia cred in altii... Uf. Mai sunt. :))) Dar tac. Tic-tac. Sau Tactic. Multumesc, te astept sa revii acolo unde iti va placea mult textul sau nu iti va placea ca e plin de defecte. Am destule. :) Daniel, ma bucur sa te regasesc, e ca si cum ai trece acel tunel Anglia-Franta si, da, as usual, you are right. Insa eu sunt a demi-mot cu suflet oarecum si frantuzesc. Cine ma stie, stie. :) te mai astept si poate ne vedem si in vreo tabara, cenaclu, lansare, evenimente. Aici, acolo. Andu, bun revenit. Credeam ca esti aproape invizibil. Da, verbele, acum imi dau seama, bata-ma vina, cam inunda versurile (ce de miscare e in mine, ce activa devin :)) ), tin seam de perceptia ta intotdeauna, chiar daca tac. Ticcaind acum verbele in alt timp, te rog sa te mai scrii. Multumesc mult tuturor, Ela | |
| = invitatie | george vasilievici [02.Oct.05 19:06] |
| draga daniela uite ce iti propun, daca tot esti din sau prin constanta cum spui tu acolo sus, poate ne onorezi cu prezenta ta si cu poemele tale in cenaclul revistei Tomis sau in cenaclul revistei de marti condus de Mircea Tuglea. in cazul in care esti de acord ne poti contacta la numarul de tel 0727997777 | |
| = froarte frumos | ioan lila [19.Jul.05 18:39] |
| eu rămân mereu în vanilia dimineților aceeași singurătate parfumată discret foarte frumos... de fapt, vesrurile astea te caracterizeaza... poate voi comenta mai mult in romanul meu iar singurătate parfumată discret - vers absolut, in care este adunata toata emotia sufletului macinat de acea singuratate... | |
| = Ioan Lila sau movaliu... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ioane, multam fain pentru cum simti parfumul insingurarii. Fiecare cred ca isi are parfumul sau acolo, in propria-i solitudine, mai ales dupa ceva ce trece prin tine ca un foc al Gheenei. Sa ne vedem cu bine, joia, desigur. :) Drag, Ela | |
| = Multumesc George Vasilievici, off topic | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Multumesc pentru aceasta invitatie, eu sunt din Constanta, da, biografia mea este reala. Voi fi acolo pentru citeva zile incepind din 30 iulie. Si va voi contacta pentru revista, cenaclu si alte punti culturale. Ma onoreaza, indeosebi fiindca acolo mi-am inceput totul. Cordial, Daniela Luca | |
| = poem cu vanilie | Alina Manole [21.Jul.05 16:54] |
| În volum, ai să scoți ultimele versuri, cele în franceză, pentru că poezia se termină "parfumată discret". Curge frumos, nu mă împiedic de umbre, doar de câteva pluraluri parcă prea multe, pe care le vei modifica tu cândva. Lasă însă aerul acesta de deasupra norilor, cu un iz de auriu pe degetele cu care ai scris poemul. Schimbă finalul în "singurătate discret parfumată". Frumos. | |
| = Alma | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Mulțumesc mai ales pentru încurajarea de a scrie volumul și pentru discreția parfumului de reșlefuire a tonurilor finale. Mă ajută cumva, mă face să schimb multe. Drag, Ela, acum | |