| = peste mine poduri inalta oameni | Maria Prochipiuc [07.Jun.05 13:19] |
| Filosofia existenței dar nu a oricărei existențe - te-ai transferat spre altceva, vrei să te crezi a fi ceva peste care oamenii construiesc poduri, înalță spui tu și mi se pare minunat așa până aproape de cer. Da de aici e plecarea de la sămânța care aruncată într-un pământ încearcă să prindă viață: tremur lung emotii marunte și cum continui se pare că acel verde te definește, mă gândesc la verde și încerc să descifrez: planta-om E foarte interesantă poezia ta, ascunde dincolo de cuvinte frământarea,lupta. Pentru concepție și pentru felul cum curge versul cu adevărat meriți o stimulare, dar am un obicei, prima steluță pe care o dăruiesc poeziei o mai țin undeva acolo într-un loc știut numai de ea. Te urmăresc! Vin cu o sugestie îmi sună mult mai bine: tremur lung emotii marunte pamantul ars asteapta ploaia sa'l ude cresc peste mine calca cei ce's orbi | |
| = cresc | Marinescu Victor [08.Jun.05 09:28] |
| din pantecul penitei tu asterni cuvinte pe foi nescrise si ele nu pot decat sa bucure pe cei ce te afla. sper ca intr'o zi sa continuam a impleti acele versuri ramase in comentarii. ceea ce vei dori sa faci cu ele ma va bucura si pe mine. te mai astept! | |