Comentariile membrilor:

=  "singurul meu inger veghind"	Nicole Pottier [03.Jun.05 14:48]
et si un jour si daca-ntr-o zi y si algún día je perds ma foi imi pierd credinta pierdo mi fe je perds ma voie imi pierd calea pierdo mi camino je perds ma vie imi pierd viata pierdo mi vida tu resteras mon seul amour tu vei ramine unica iubire quedarás mi único amor mon seul ange veillant singurul meu inger veghind mi único angel velando nuit après nuit noapte de noapte noche tras noche au bord de ma vie passée pe tarmul vietii mele trecute al borde de mi vida pasada comme un oiseau dans un vol infini ca o pasare intr-un zbor infinit como un pájaro en un vuelo infinito sans perdre ta foi fara a-ti pierde credinta sin perder tu fe sans perdre ta voie fara a-ti pierde calea sin perder tu camino sans perdre ta vie fara a-ti pierde viata sin perder tu vida *** Alors, lorsque tu visiteras le Mont-Saint-Michel, n'aie pas peur du dragon : tu peux être sûr(e) que tu seras bien protégé(e).
=  Merci, cherie...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Nicole, intotdeauna un inger fi-va linga mine, el este cel ce m-a adus aici, ce ma va purta mai departe, spre tarimuri din Normandie, iar maine la sfintul munte si in cuprinsul necuprins al catedralei. Acolo voi fi toata o rugaciune si ma voi bucura intens de oamenii ce imi vor fi alaturi, implinindu-mi visul. Multulmesc pentru versuri, cred ca intr-o zi voi invata spaniola prin ele, iti promit. Si eu intotdeauna imi tin promisiunile. Te imbratisez cu drag din al treisprezecelea arondisment parizian, Ela
=  Contrapoezie	Bogdan Groza [03.Jun.05 15:03]
si daca intr-o zi imi pierd cheile, imi pierd portofelul, imi pierd banii, tu vei ramane unica speranta unica iubire, unica gazda, singura mea sansa, zi de zi, noapte de noapte, voi lucra pentru tine ca o furnicuta harnica fara a-mi pierde speranta ca voi recupera atat cheia, cat si portofelul, cat si banii, cu care sa-mi platesc chiria si tie cheltuielile :)) Ela draga, m-am jucat iar, cu cuvintele, de data asta pe un text de dragoste. Te rog sa nu mi-o iei in nume de rau. :))
=  ah ah ah	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Bogdane, nu stiu ce sa fac: sa ma supar, sa nu ma supar...? Aceasta-i intrebarea! Dar cum psihanaliza ma obliga sa elaborez agresivitatea sau macar sa o sublimez - nu o mai refulez ca pe urma dau in simptome :)) si nici nu o neg ca apoi ma nervozez si nu-i bine pentru cei din jur :)) - ramin la a gusta umorul tau ca pe o salade parisienne, caci este deja prinzul si lumea aici se ingramadeste in restaurante si bistrouri, iar de dragoste se stie ca la unii trece numai prin stomac. Eu acum las dragostea acolo unde ii este locul si nici de stomacel nu ma ocup ca si-asa l-am cam rotunjit prin poeme si pagini albe, si evident prin bunatati frantuzesti. dar ma intorc eu acasa. Si... din cite vad ai un nou poem; adica sa te contrez ca sa fie echitabil? :)) Drag, Ela
=  ...ghilotinele franceze...	Vasile Rotaru [03.Jun.05 18:53]
Ela, e ca și cum ai fi învățat franceza din șansonete și acuma ele se răzbună condamnându-te la diluție și la inventarea cu/fără metodă a unor sălcii plângătoare franco-române. Totul e așa diafan de parcă ghilotinele franceze, de-a lungul timpului, au decapitat numai cârnați. Cu ceva problematică ai câștiga în gravitate, ai ieși poate ceva mai mult din această rezervație a unor panseuri (răsuflate tare) care sună mai degrabă, parafrazând pe Ionesco, a „franțuzește fără profesor”.
=  nu te pierde cu firea	Corneliu Traian Atanasiu [03.Jun.05 19:47]
Dincolo de toate cele ești o provocatoare. Două poeme te îngînă și un Robespierre te execută. Și el cu mult farmec. Grațios.
=  Vasile, Corneliu	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Vasile, admir inteligenta oamenilor, dar mai ales ii admir pe cei ce o stiu folosi cu intelepciune si cumpatare. Sunt rari astfel de oameni si nu am intilnit pina la virsta asta decit trei. E drept ca multi se cred a fi, insa iluziile abunda. Multumesc pentru ca m-ai onorat cu prezenta, ghilotina va ride in continuare. Cit despre franceza, ii las pe francezi sa aprecieze cit cunosc si cit nu. Corneliu, nu m-am pierdut cu firea, m-am imbracat à la mode si mi-am ales cele mai simple cuvinte pentru a o spune. In fond, cine ce are cu simplitatea? Robespierre? Tu rigoles, cheri? Meri pentru cuvinte, astept trecerea ta urmatoare. Ela
=  suav	Alina Manole [05.Jun.05 23:52]
Interesant acest poem pe care îl simt ca pe un ecou al minții în sufletul cititorului, o proiecție și chiar dacă versurile sunt aceleași în două limbi (cum ți s-ar părea ideea să fie o continuare?), ele sună suav și frumos. Am citit că poemele tale anterioare, scrise în aceeași manieră, au fost apreciate de Nicole Potier. Cred că Nicole este cea mai în măsură să aibă o critică pertinentă referitoare la versurile scrise în limba franceză. Mult succes.
=  Alma... o continuitatea a fiintei	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
Intr-un fel, va fi o continuare, iti multumesc pentru ca mi-ai intrezarit potentialitatea. Poemul are o simplitate ce se vrea fi simtita numai de cel ce o poate simti, ori macar de acela care a trait-o vreodata. Cei zece ani de franceza (cu profesor de origine franceza), articole scrise si publicate la Paris, lucrarea de masterat cit si cea actuala de doctorat, poemele pe care le-am scris inca inainte de a fi pe site, in franceza, cit si traducerile mele deja publicate, cat si alte redactari de carti traduse din franceza - si engleza -, si multi francezi intilniti in ultimii 28 de ani stau marturie pentru cunoasterea mea. Fireste ca Nicole Pottier este una dintre persoanele cu deosebita competenta si ma bucura faptul ca am alaturi de mine astfel de oameni. In fond, recunosc, sunt extrem de exigenta in a alege oamenii si a-i pastra linga mine numai pe cei de calitate umana aparte. Si daca intr-o zi voi publica un volum bilingv fraco-roman, voi fi incintata ca Agonia va avea prima sa versiune. Multumesc pentru cuvintele suave. Drag, Ela