| = cele o mie de fete | maria balan [18.May.05 12:25] |
| uite, sunt primul cititor al crizei tale...a patra la numar (acum ca stiu cate ceva despre intrebarile tale legate de comunicare/noncomunicare, devin chiar curioasa cum vei dezvolta mai departe tema, eu o consider coplesitoare si nu ma consider apta sa intrezaresc acum profunzmile ei). sa ma hazardez asadar, cum imi sta mie bine... "sa ne aratam" pari sa spui tu..., sa incercam prin cuvant, prima nascocire a lui Dumnezeu. Nu e cea mai frumoasa utopie care poate sa incapa in noi? suntem facuti din straturi, coridoare neluminate...cum sa ajungem pana la noi, pentru ca dupa aceea sa ne lasam fara teama, priviti? strofa a doua minunata, "Dumnezeu s-a ascuns în distanța dintre două cuante"...dar mai paseste uneori ingandurat, pe pamant | |
| = hm | florin bratu [18.May.05 14:28] |
| multam de trecere maria. intrebarea ta insa tinteste inima, ptr ca din pacate cuvintele sunt doar o conventie si sunt exterioare noua. cat despre cuvant deh ... :) | |
| = pentru a ne putea intelege unul cu altul | Dana Stefan [20.May.05 22:20] |
| uite, am scris si eu odata referitor la cum se intampla cand ai prea multe de spus celuilalt: "desavarsirea trebuie ca inseamna sa te exprimi fara cuvinte..TACAND. pot sa tac atat de spectaculos, pe cat de exuberant stiu compune focuri-artificii de cuvinte despre cat de frumos va fi cand o sa ajung sa tac. dar daca exista in geografia mea spirituala, o tainica alternanta intre ape fara de sfarsit si scurgerea de clepsidra a silabelor-cuvinte in picaturi de timp, as putea trece peste cuvant, si mai mult, as fi in stare uite, acum pe loc, sa-ti inventez si o poveste dupa un dicton al unui pictor oriental care spunea: "arta cuvantului este viata spiritului prin ritmul lucrurilor".." alfabetul TAC. e nemaipomenit sa simti ca si altii bat drumul. Linea | |