| + scandura | Cristina Hasse [10.May.05 12:50] |
| Poezia insasi e o imagine, cu un titlu simplu si atat (nici nu cred ca se preta altul), de o profunzime cu care rezonez (si cred ca nu sunt singura). O asteptam de mult. Cel mai mult m-a pus pe ganduri scandura... | |
| = adulmecare | Bogdan Groza [10.May.05 12:57] |
| Zburand pasarea, scandura adulmeca penele dorului... | |
| = spaime | Daniel Bratu [10.May.05 13:50] |
| umbre pe zid, așa lunecând luna - păsări de noapte | |
| = Cristina, Bogdan, Daniel | Gabriela Petrache [10.May.05 15:29] |
| Cristina, mulțumesc pentru modul simplu în care ai rezonat cu gîndul meu de azi :) Bogdan, din umbre ivorii treptele dorului baladă pentru o planare Daniel, hieratică alunecare clopoței de lună leagănă umbra Mulțumesc pentru amprentele voastre lăsate mie, aici. | |
| = Hmm | Negru Vladimir [11.May.05 07:15] |
| dinspre noapte intoarse vise in care zbori ridicare dintre pene | |
| = Pasarea-care-e | razvan rachieriu [02.Oct.05 19:06] |
| "Pe scandura veche" a fiintei, din "somnul prelins vertical" ca o vopsea pe fata lucrurilor, "pasarea-care-nu-e" inchisa launtric, cu aripile de o parte si de alta a sufletului, evadeaza din inchisoare si zborul creeaza pasarea-care-e , numele ei fiind "Speranta". | |
| = Imi place. | Nan Florian [02.Oct.05 19:06] |
| Sa atingi asemenea simplitate presupune, cu certitudine, multa munca. Sau geniu. Atat de putine cuvinte, atatea intelesuri. La prima citirea am simtit nevoia sa fac o pauza, poate o virgula mi-am zis. Inainte de "somn", sau dupa. Ba nu, inainte de "vertical", sau dupa. Mi-am dat repede seama ca orice interventie ar fi o dureroasa greseala. Este ca o sfera. | |
| = Zborul frânt | Magdalena Dale [11.May.05 18:32] |
| pasărea întoarsă spre ea însăși își plânge dorul și aripile frânte! Drag, Magdalena | |
| = voua, in dar :) | Gabriela Petrache [11.May.05 19:02] |
| A fost un moment al zilei, ieri, in care o anumita stare s-a impletit cu amintirea unui poem citit demult-demult si care m-a atins in mod special. Asa s-a nascut miniatura aceasta, din fericire am gasit relativ usor imaginea acelei sculpturi care ilustra perfect gindul meu. Pentru ca arareori ratacesc ceva, am gasit poemul lui Claude Aveline printre hirtii vechi, vi-l redaruiesc acum, drept multumire pentru semne si empatie cu pasarea-care-nu-e, dar care nu a incetat niciodata sa spere ca ii va fi ingaduit a fi:) PORTRETUL PASARII-CARE-NU-E Iată portretul Păsării-care-nu-e. Nu-i vina ei că cel care le face pe toate A uitat s-o facă Seamănă, cu multe păsări, fiindcă viețuitoarele Care nu sînt seamănă cu cele care sînt. Dar cele care nu sînt nu au nume. Iată de ce pasărea noastră se cheamă Pasărea-care-nu-e. Și iată de ce e atît de tristă. Poate că doarme încă sau așteaptă să i se îngăduie a fi. Ar vrea să știe dacă poate să deschidă ciocul, dacă are aripi, dacă nu-și pierde culorile cînd se scufundă în apă, ca o pasăre adevărată. Ar vrea să se audă cîntînd. Ar vrea să-i fie teamă c-ar putea să moară. Ar vrea să facă pui mici, foarte urîți și foarte vii. Pasărea-care-nu-e visează să nu mai fie un vis. Nimeni nu e mulțumit, niciodată, nicăieri. Cum vreți oare ca lumea să meargă bine în condițiile astea? CLAUDE AVELINE cu drag, | |
| = zborul | Alina Manole [12.May.05 20:52] |
| Citit și pasărea, și pasărea-care-nu-e. Mulțumesc pentru lectură. Interesantă realizarea ideii zborului-care-nu-e din poemul tău. | |
| = Ce crezi despre acest text: | Victor Turburea [12.May.05 20:56] |
| ** | |
| = Interesant! | spanu ion [13.May.05 22:22] |
| "Tăcerea mea aude pe nenăscuții cîini,/ pe nenăscuții oameni cum îi latră", scria Nichita. Asta cred că ar fi pasărea-care-nu-e, o excelentă spunere a nenăscutului care trebuie să vină. Pus sub semnul tragediei încă înainte de venirea pe lume, se obține un efect echivalent unei ample metafore. Stilul acesta eliptic - care cred că va fi specific poeziei de mîine - limpezește mesajul textului, făcîndu-l mult mai pătrunzător. Te voi citi cu interes! | |
| = Alina, Victor, Ion | Gabriela Petrache [13.May.05 22:43] |
| Alina, Victor, Ion -cred ca inainte de toate e vorba de afinitate si empatie cu gindul meu si pentru asta va multumesc de semnul lasat. | |