| = comentariu | ioan lila [19.Jul.05 18:50] |
| din mari depărtări auzind cum se desface sămânța și cum secundele pocnesc în grădini pe coapse simt șerpuind rădăcini spre seară am altfel de ochi cosițe din ierburi și gene unde ți-e trupul unde ti-e lutul femeie n-ai crede ce sunt cu lumina lipită de pântec versurile astea mi-au placut mine... aici este misterul poeziei tale... in inefabil... in vis... in sensibilitatea cu care te dezvalui pe tine insati... | |
| = emotie | maria balan [19.Jul.05 19:11] |
| si bucuroasa si emotionata sa vad aici un comentariu al tau... da, imi amintesc starea in care s-a iscat aceasta poezie. si e adevarat, parca nu atingeam pamantul... | |