| = paduri amplificate | adrian grauenfels [17.Apr.05 15:17] |
| intr-o legenda africana un spirit transforma satenii in pomi umbrosi, padurea se amplifica de la an la an, iar pomii se imbratiseaza cu crengile intr-o neinteleasa, misterioasa impletire.. nu , nu o sa te taie nimeni umbra e necesara , eu zic sa infloresti niste muguri mici .. apoi flori de lotus albe, enorme care taie respiratia celor ce nu inteleg .. | |
| = Umbra | Elena Marcu [18.Apr.05 13:55] |
| Am să-mi mai asum o vreme starea vegetală, un mânuitor al impresiei tocmai îmi spune să nu aștept nici desfrunzirea și nici să iau fierăstrăul, iar eu îl cred pe cuvânt, apoi, când o să mă trezesc într-o dimineață cu muguri noi, am să pândesc cea mai mare, enormă floare (nu cred însă să fie de lotus) și am să i-o ofer în semn de mulțumire... că a înțeles. P.S. Hmm, un pic surprinsă să te găsesc în pagina mea, cu atât mai mult, mulțumesc. | |
| = elenei, un gînd | Laura Aprodu [18.Apr.05 14:22] |
| frumoasă metaforă a morții și a vieții. mai ales că tonul nu e melodramatic, cum se întîmplă cu subiectele de genul ăsta,ci ușor cinico-ludic, exact cît trebuie. | |
| = Exact cât trebuie | Elena Marcu [18.Apr.05 15:56] |
| Încă mai știu unde am citit asta: „copacul din fața casei a înmugurit, deși e tăiat din toamnă” Să mai zic ceva? Păi n-ar fi redundant?:) Laura știe! Mulțumesc. | |
| = frumos | Joe King [19.Apr.05 09:23] |
| ah, daca si mie mi-ar creste ramuri. Pe bune Elena, la unii barbati, tot ce mai creste dupa o anumita varsta e burta. Dar, fara gluma, ramurile mele sunt lectura celor care imi fac placere cu ea la siteul asta. Am citit vegetala si mi-ai facut un pic de pofta sa-mi creasca macar niste mici idei. o zi buna | |
| = Vești rele | Elena Marcu [02.Oct.05 19:06] |
| Vești rele și constatare simplistă, mai sunt și alte excrescențe inestetice, dar te înțeleg de ce preferi să le treci cu vederea.:) Dar, fără glumă, n-aș zice că de idei duci lipsă și recunosc că și eu am câteva ramuri întinse prin site-ul ăsta. Aș îndrazni să spun chiar că uneori se împletesc misterios cu altele, cum scria adrian grauenfels, poate, cu ceva noroc, mă trezesc cu un altoi și am o șansă la florile alea imense și menite să taie respirația. (sau să nască inspirația). O zi bună și ție, te citesc. | |
| = Ba nu! | raluca tudor [02.Oct.05 19:06] |
| Sa nu te tai! Fiindca dupa frunze, trebuie sa dai si roade dulci-amare, numai bune de savurat, de lecturat, de disecat, de invatat. Nu-ti trebuie altoi, caci esti de soi nobil. | |
| = vegetale | Florina Daniela Bordieanu [28.Apr.05 09:34] |
| Elena, cu toata rusinea, iti marturisesc ca abia astazi am citit textul tau cu acelasi titlu cu celalalt, al meu. probabil ca aceeasi stare de verde a generat aceasta coincidenta, probabil ca primavara, cine mai stie?:) la mine gradina e alta, la tine tu insati inmuguresti, florile ti le astepti ba constati la un moment dat, fara sa-ti fi dat seama dinainte, ca ai devenit deja copac stufos. cu bine, Dana | |
| = Coincidențe fericite - Raluca, Dana | Elena Marcu [28.Apr.05 15:14] |
| Raluca, nu e prima oară când constat mult entuziasm și generozitate în comentariile tale și nu pot decât să mă bucur pentru aprecieri și înțelegere. Nu mă tai, am într-adevăr motive să nu o fac, unul în plus, iată, ești chiar tu! (și ca o mărturisire mai personală care să confirme cele spuse, unul din textele din pagina mea, „Duminica unei vieți” este o „replică” să-i zic la un text de-al tău, „Natura umană”, încercând să găsesc circumstanțe atenuante „prostului” ipotetic, în viziunea mea, sau în tot cazul o altă perspectivă asupra temei). Mulțumesc din suflet! (scuze pentru întârzierea în răspuns, mailul meu mi-a făcut feste pesemne). Dana, păi nici vorbă de rușine aici, cum ar putea fi? Nuuu. Mi-a făcut mare plăcere tocmai coincidența de titlu, cât despre poezia ta... știi bine, am spus-o la timpul potrivit.:) Se spune că uneori coincidențele sunt întâmplările în care Dumnezeu preferă să rămână anonim, probabil în contextul de față sună cam exagerat, dar sunt mereu bine venite cele ca „Vegetală”, nu? | |
| = meriți mult mai mult | Corneliu Traian Atanasiu [10.Aug.05 17:47] |
| Te-am descoperit din niște comentarii la Raluca. Venind dinspre începuturi spre actualitate, am ajuns aici cu satisfacția unei lecturi pe gustul meu. Texte cu fraze migălos construite, notații deosebit de atente la amănuntul vieții. Un stil ferm, sigur pe mijloacele pe care le folosește, o drămuire echilibrată a cinismului cu cîinoșenia vieții. Promit să ajung la zi cu lectura. Scrii prea bine, cu un stil deja redutabil ca să nu fii încă înstelată și în consecință mai mult citită. Păcat că prea multe stele apătoase se irosesc cu poezele fără strălucire. | |
| = parere | Liviu Nanu [10.Aug.05 18:07] |
| Frumos. Imi aduce aminte ca in tinerete am scris si eu ceva asemanator (doar tematic) "pseudogenetica ostaseasca". Ai condei si imaginatie. Nu stiu cum stai cu rabdarea si cu oasele, trebuie sa ai oase tari. | |
| = surprize, surprize | Elena Marcu [10.Aug.05 19:45] |
| Corneliu, hei, hei, ce spui tu aici?:)) Sunt flatată de comentariul tău, dar știi cum ridic sprânceana a neîncredere? Încă n-am scris textul ăla de steluță, trag nădejde că se va întâmpla cândva minunea, știu însă că sunt într-adevăr „ramuri” prin site (așa cum spuneam în comentariile de mai sus) care se împletesc cu ale mele și asta nu mă poate face decât fericită. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Liviu, nici cu răbdarea și nici cu oasele nu stau prea bine, dar dacă răbdarea e o chestiune de educare a voinței, să zicem că mai am o șansă, în rest... mă rog să nu mă lovească osteoporoza vreodată.:) Îți spun eu cu ce stau bine, cu cititori simpatici și de bună intenție pe post și de „pas înainte” (fără șut în...), și de „atelă” de susținere și îndreptare. Mulțumesc pentru comentariu, e o surpriză foarte plăcută, mai cu seamă că e la un text... hăhăăă.... mai vechi, de prin aprilie (de prin tinerețe :)). | |