| = la periferia existenței | zabet mihai [30.Mar.05 22:11] |
| Impresionant text! Situarea afectiva este una din structurile existentiale in care ne mentinem echilibrul cu totii; are de fiecare data o intelegere care-i e proprie, chiar daca ea nu face decat sa o reprime. Intelegerea este intotdeauna determinata tonal-afectiv. Felicitari! Am avut privilegiul sa citesc un text bun in seara asta. | |
| + graba | zabet mihai [30.Mar.05 22:12] |
| In graba am uitat sa apas unde trebuie. Adica pe steluta. | |
| = un fel de remember | Sandra Hanna Segal [30.Mar.05 22:20] |
| La tine seara, la mine pauza de pranz (timpul cand ma tin de blestematii pe agonie). Daca am reusit sa marchez un punctulet intr-o inima, tot n-am scris degeaba. E mai mult un fel de remember, de aceea a fost incadrata la personale... sper ca undeva si altcineva zambeste. | |
| = Hanna, prietenia între pământ și ceruri | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Hanna, pe mine mă lasă un pic de veghe în lanul de floarea soarelui gândurile tale, căci simt o maturitate însorită și sortită înțelepciunii: "Conversațiile care începeau cu “fiecare om trebuie să creadă în ceva” se terminau de regulă cu “eu cred că am să mai beau un pahar de vin”... Nu discutam niciodată despre cancerul care îi rodea plămânii...Surprinzător, ultimele lui zile au fost insorite." Și îmi amintesc iar că unele treceri dincolo nu pot fi anunțate. Și atunci în loc de floarea soarelui cred că aduni mărăcini. Și faci din ei candele nestinse. Gânduri ce aprind vieți în altă parte. Drag, Ela | |
| = trecere | Alina Manole [30.Mar.05 23:55] |
| O simplă trecere pe aici. Frumos. De ce nu îl continui? Sau, mai degrabă, construiește-i ramificații. | |
| = posibil | Lucian Mușet [30.Mar.05 23:51] |
| Într-adevăr un text care trece prin fibrele firii. Un fragment de final, posibil tuturora, chiar dacă nu în varianta explicit descrisă. Ochii se deschid și privim spre sfera unor asfel de posibilități cu tristețe. | |
| = Doamnei/domnișoarei Sandra Hanna Segal | Mefiss Toffel [31.Mar.05 04:05] |
| Întotdeauna o plăcere să vă citesc...mai mult...nu știu de ce...dar o parte din mine stă ascunsă în acest text...chiar dacă modelul a fost altul..toți oamenii văd același lucru...numai că unii pot spune mult mai multe despre el...dumneavoastră sunteți unul din acei oameni...spuneți multe..despre puținul care este în fapt viața fiecăruia... Mulțumesc mult pentru acest text care m-a făcut să mă gândesc din nou la ce înseamnă viața pentru noi toți (dar și pentru acel mail care m-a bucurat enorm) Al dumneavoastră sincer Mefiss Toffel | |
| = Usa larg deschisa catre paradis | Elena Overhamm [31.Mar.05 01:01] |
| Sandra, iti multumesc pentru ca ne-ai adus aproape de prietenul tau! Sigur ca undeva, picotind sub lumina blanda a unei zile de vara, isi bea vinul cel dintotdeauna! Frumos titlu, plin de semnificatii, cand o usa devine parte dintr-un om! Numai bine! Porte-bonheur | |
| = Proza poetica | Andu Moldovean [31.Mar.05 01:05] |
| Am gasit in aceste text mai multa poezie decat in multe altele incadrate la rubrica "poezie". Nu vreau sa fac nici o recomandare, pentru ca asta este primul impuls, caruia chiar nu ii cedez. Nu acum. Bobadil. | |
| = despre usi | DoDu [14.Apr.05 05:26] |
| Din personala asta care unii cred ca e plina de poezie mie mi-a placut usa. Ca lipseste. Ca daca lipseste usa nu poti primi musafiri si esti liber de musafiri. Musafirii care-si aduc singuri usa nu sunt musafiri, ci de-ai casei si au capurile in forma de fereastra. In mana tin un polonic si impart dumicati de paine celor fara dantura. De clatite imi place si mie sa vorbesc, dar de cartofi nu, ca-i mananca gongile colorado. Nici despre sex nu-mi place sa vorbesc, ce atata vorba... Cred ca pana la urma am sa vin in Alberta, nu din cauza lanului de tutun, desi tutunul e bun ca alunga moliile. Am cunoscut odata o molie, imi rodea paltonul tacticos - Ce faci, molie? - Iti rod paltonul - Paine nu vrei? Mama zicea ca daca nu mananci mancarea cu paine nu te saturi. Asa ca am inceput sa mananc si bomboanele cu paine sa ma satur de bomboane. Erau bune bomboanele, dar painea daca era tare sau mucegaita, nu era buna. Daca era mucegaita, mama o curata pe deasupra, o taia felii, o prajea, o ungea cu margarina si pe urma cu usturoi si gata, disparea gustul de mucegaiala. Daca era tare, o demicai in ciorba iar daca era foarte tare, iti puteai ascuti dintii in ea. Painea e buna la orice. Tata o muia cu apa si etansa cazanul de tuica cu ea. Iar daca gasea vreo franzela usacata ne putea bate cu franzela in loc de maciuca. Ne batea pana se rupea franzela in doua, iar pe urma arunca cu jumatatile dupa noi. Mama aduna firimiturile si le arunca la gaini. - Sa se ospateze si ele zicea. Iar daca totusi si totusi mai ramnea paine de la masa, mai ales cojile arse, le dadea la porci. Ca am tinut si porci o vreme. Fiindca aveau sorici. - Cine vrea sorici? intreba tata. Nu voia nimieni. Nu stiti ce-i bun. Ba noi stiam ce-i bun, eu si cu fratii mei, carnatul era bun, dar de carnat nu ne intreba nimeni decat de sorici. Tata manca soriciul gol, zicea ca poate sa bea mai bine dupa sorici, iar daca mai ramanea ceva, mama il baga in sarmale. Sarmale de orez cu sorici. Varza n-o mancam ca era acra si mai inspre primavara capata un mioros de starpeai moliile cu ea, iar soriciul nu-l mancam ca era sorici. Ma alegeam cu orezul. Orezul il mancam cu paine sa ma satur de orez. Si strugurii ii mancam cu paine sa ma satur de struguri dar de struguri nu ma saturam niciodata, ceea ce-l exaspera pe tata care tinea strugurii pentru vin. Ne ameninta ca daca ne prinde in vie, ne omoara. Dar nu ne prindea, ca noi ne furisam si ciorchinele gol il ingropam sau il aruncam in veceu. Draga hanelle, cred ca m-am luat cu vorba, mai trec eu pe aici, ca sunt curios cum o sa iasa teza matale. Tine-ma la curent ca te mai tin si eu pana ma hotarasc sa vin in Alberta | |
| = O usa pentru fiecare | Luchi Tenenhaus [31.Mar.05 06:03] |
| Am fost si eu printre privilegiati; fiecare cu usa lui... | |
| = cu multe multumiri tuturor | Sandra Hanna Segal [31.Mar.05 09:14] |
| De obicei ma bucur de trecerea oaspetilor, dar de data asta nivelul de trafic m-a speriat. Pai cum, vin de la treaba si gasesc o galeata de corespondenta... m-au trecut brusc transpiratiile, zic oi fi facut ceva rau. Pana la urma m-am linistit, erau de bine :) Cu multe multumiri tuturor. Daniela, multumesc mult pentru aprecierea asupra maturitatii mele, comentariul asta merge direct la mama, ca sa vada ce a produs, ca daca ii zice si alta lume, poate crede :))) Alina, asta e un textulet care s-a scris singur in amintirea cuiva, daca va fi continuat depinde de el insusi (things are always unfolding as they should - sper sa nu ma amendeze politia saitului ca gandesc in doua limbi :) Lucian, multumesc mult de apreciere... in general orice cioara tine la puiul ei, probabil ca orice text trece prin fibrele celui care l-a scris... minunea se petrece cand exista trecerea prin fibrele celorlati, probabil s-a petrecut pentru ca de data asta n-am avut un motiv egoist Mefiss Toffel, (ca sa fie clar cu care Lucian vorbesc), politetea ta ma ingheata, laudele ma dezmortesc, una peste alta suma e pozitiva. Multumesc pentru aprecieri, am sa transmit bucatica cu pricina si prietenei mele care a mesterit poza. Andu, daca am gasit putin farmec in ochiul tau critic e deja prea bine. Voi persevera. DoDule, mata ai un loc foarte special in inima mea, dar nu ma steptam la o asemenea misiva. Pai ar fi multe de vorbit aici, despre molii, bomboane si paiine. Paiinea, da, erau franzelele alea romanesti care intr-o zi doua se faceau ca piatra, daca luai o paiine in cap, ala erai. Paiinile astea de aici se strica inainte sa se usuce, au vre-o suta de ingrediente in ele. De-aia luam paine de la organic store, sau facem noi. Are alt gust cu struguri (sau cu pepene). Luchi, fiecare cu usa lui, dar tie am sa-ti las intotdeauna un semn pe zid, cat mai aproape de coltul cu cafea si dulceata :) | |
| = mea culpa | Sandra Hanna Segal [31.Mar.05 09:45] |
| Elena, multumesc mult pentru trecere si pentru intelegere, imi pare rau ca te-am ignorat... tot dand scroll cu soarecul printre comentarii mi s-a incetosat ochiul si nu te-am vazut. Alegerea titlului m-a chinuit cam cinci minute, probabil a fost inspirata pe undeva de "Oameni si soareci", chiar daca n-are multa legatura... am facut cateva perechi de cuvinte, incercand sa prind ce era mai important in text si ascultand in minte sunetul cuvintelor de fiecare data. M-am oprit aici. | |
| = Mă las de fumat | Elena Marcu [31.Mar.05 10:57] |
| Fiecare frază din textul ăsta e la locul ei și mi-a intrat direct în spațiul personal. Să știi că-l iau cu mine azi. Am înțeles comentariul Alinei Manole, măi, aș fi vrut să nu se încheie. Dar e deja punct, așa-i? „nu mai aveau când să se întâmple”. Dooaaamne, ce text... | |
| = Usi , dar mai ales, oameni | Cristea Loredana [31.Mar.05 10:15] |
| Povesti de oameni mari...rascolitor ceea ce ai scris tu Hanelle, parca as fi vrut sa fi scris mai mult,e bine si asa, mai ales finalul, cu zilele lui insorite, fara sa fi apucat catastrofele la care se gandea. cu drag - Lory | |
| = teama de viata | Sandra Hanna Segal [31.Mar.05 10:41] |
| Lory, asa e, o poveste de adormit oamenii mari... carora le este mai teama cateodata sa traiasca decat sa moara :) | |
| = "cavaler voluntar al apocalipsei" | Bianca Iulia Goean [31.Mar.05 11:16] |
| Zicea Andu mai sus ca aici e mai multa poezie decat in multe poezii luate la un loc... de pe dite. Are dreptate; nu-s ce are el cu site-ul, dar eu as zice ca asa, in general, e mai multa poezie decat in multe poezii punct. Asta pentru ca te folosesti cu delicatete de fiecare cuvant, cu intelepciune, si reusesti sa fii trista si zambitoare in acelasi timp, fara a cadea in dulcegarii. grea misie si atat de frumos o duci la un sfarsit... fara punct. | |
| = Da, cu majuscula ! | Atropa Belladona [31.Mar.05 11:46] |
| Ai reusit sa marchezi mai multe punctulete in inima mea prin acest text incarcat de emotie, sensibilitate dusa in extrema, umor amar, ah, minunat descris Umanul, da, cu majuscula! Cafe | |
| = misia, umorul si G-pointul | Sandra Hanna Segal [01.Apr.05 01:13] |
| Bianca, multam mult pentru aprecierea asupra misiei mele si a mijloacelor de ducere la bun sfarsit Atropa, bine te-am gasit, bella dona, in pagina mea... si culmea, cu cateva punctulete in suflet. Daca ma prinzi vreodata cu umor de dulce, sa-mi vari mintile in cap :) Adriane, probabil mi se trage de cand am cazut in cap, in copilarie. | |
| = Un text ca o ciocolata amaruie... | Dan Iordache [25.Jun.05 09:42] |
| Un text deosebit, care n-are nevoie de ramificatii (isi este suficient siesi), de o ironie amaruie, ca o ciocolata amar?, cu 85 % cacao...Imi aminteste, nu stiu exact de ce, de Mircea Ivanescu (poetul), pe care l-am înâlnit prima data, fara sa stiu cine este, intr-o "bomba" din Sibiu (pe vremea cand bomba insemna Bere multa si rachiu alb, eventual chiftele in sos marinat). Un batranel cu ochelari de miop, imbracat intr-un trenchcoat ? la Colombo, mancand cu o mana chiftele si in alta tinand o carte (ce carte n-am putut descifra)...fara sa dea nici cea mai mica atentie lumii din jur... Iarta-ma, Sandra, de fapt tot ce vroiam sa spun e ca mi-a placut foarte mult textul tau (ceea ce mi se intampla din ce in ce mai rar cu vreun text)...Numai bine, | |