| = antonimul daramarii | maria balan [26.Mar.05 10:45] |
| am trait intr-o vreme sentimentul ca sunt un puzzle incoerent,cautand cu obstinatie bucatica aceea cu care sa incep o reconstruire, avand in minte o frumoasa cetate de odinioara. necunoscuta, antonimul daramarii... se intampla totusi, ceva... | |
| + clipa asta e tot ce există | simona marcu [26.Mar.05 19:04] |
| Citesc rar proză pe poezie.ro. Dar de astăzi am să îmi reconsider atitudinea. Iată de ce. Pentru că am citit aici o declarație inconștienă de cum se poate scrie pornind de la sine, dintr-un verde care nu apare decât pe orizontala ființei, pentru că pe măsură ce vericalizezi eternul să se transforme într-un niciodată. E trist? Se poate, dar e frumos. Pentru că am întâlnit o interpretare ce poate părea cinică a lui te iubesc, deși în realitate clipa asta e eternul de care se agață niciodată cel de mâine. Cine suntem? Răspunsul e simplu, dar tristețea lui reală nu ne e niciodată la îndmână. | |
| = Femeia prin ochii tăi | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Încercarea de a te tarnspune într-o femeie scriindu-ți o epistolă despre cine ești, cine suntem, cine devenim, încercarea ta iscusită și fină mă face să las condeiul deoparte și să contemlu cu ochii uni femei cum se reflectă în ochii tăi femeia. Imi place sa joc puzzle probabil pentru ca e un fel de antonim al daramarii, nu m-am gandit pana acum. Reușită scriitură, Rameau... Felicitări! Drag, Ela | |
| = placut impresionat | Tanasescu Nicolae Constantin [26.Mar.05 23:10] |
| nu vreau sa comentez textul si-mi cer scuze pentru asta. vreau numai sa spun ca am descoperit talentul de prozator al autorului si sunt placut impresionat de ce-am gasit aici. o sa mai trec cu placere cu respect Costin | |
| = toate piesele din puzzle | Sandra Hanna Segal [26.Mar.05 23:43] |
| ...poate ca eternul nu dureaza decat pana cand toate piesele din puzzle sunt prinse impreuna... | |
| = Clipa prezentă | Magdalena Dale [02.Oct.05 19:06] |
| "Uitarea" este scrisă în legile omenești, iar "eternul" în cele dumnezeiești.... Cinic, dar de foarte multe ori adevărat, eternul lui "te iubesc" durează cât clipa prezentă, deoarece poartă în el din păcate entuziasmul prezentului și ignoră cu inconștiență eroziunea timpului! | |