| = al patrulea vers, am uitat de el... Asa sa fie oare? | Lucia Firefly Popescu [21.Feb.05 11:58] |
| Indeamna la meditatie poezia ta, am citit-o, am citit-o din nou.. are ceva care te face sa te intorci iar, sa o iei de la capat. Si sfarsitul fiecarei strofe ma indeamna sa le unesc versurile..."fara cuvinte_in sala de asteptare_cat sa pot pleca_in noptile noastre_pe alte valuri"... sau "fara priviri_in sala de veghe_sa pot muri_in pustiile mele_pe alte turnuri". Se roteste poezia ta, inventand cai reciclabile, carari vad in poezia ta, ca un labirint... Ma pierd daca mai intru o data. :) Place mult, substrat solid! drag, Firefly | |
| = Firefly, ție, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Firefly, multumesc, multumesc pentru cum te duci si te intorci printre versurile mele, care trimit unul la celalalt si inapoi. ma incinta sa te vad iar printre ele. Asa sunt uneori calatoriile... Drag, Ela | |
| = printre taceri | Carmen Mano [21.Feb.05 12:43] |
| "tacerile mele se imbarca azi pe alte valuri" si "lumea nu se mai uita la mine acum nu ma mai cauta prin tine"... ela, iti multumesc pentru "ces mains qui bandent le regard de mon coeur" cu drag, | |
| = valul si malul | Ion Diviza [02.Oct.05 19:06] |
| Poemul tau vine ca o mare, cu valurile ei, spre inima cititorului. Probabil, anume astfel l-ai conceput. O ultimă imbratisare a valului cu malul. Dupa care se face liniste... doar pentru o clipa. Pentru că - "tăcerile mele se îmbarcă azi pe alte valuri pe alte turnuri pe alte faruri" Frumos, Ela. | |
| = Carmen-coeur-ame | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Cherie, les mains qui touchent le destin... desprinse de portocală, clipele-felii capătăgust de ciocolată albă, pentru tine. Mulțam pentru cum îmi atingi sufletul în alte cuvinte, din alte orizonturi ale mele... Drag | |
| = Ioane, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Ioane, multam, calatoria mea a fost inspre si dinspre mare, e drept nu la marea promisa, ci pe alte tarimuri... mai fara valuri. Multam pentru cita liniste ai in lectura. Drag, Ela | |
| = Ela | Raul Huluban [21.Feb.05 15:12] |
| poemul este rotund, are un inceput si un sfarsit (dar nu in sensuri, lasa mereu loc viitorului, e rotund datorita succesiunilor imaginilor-sentimente). este un regret/repros/ suspin. nu este o concluzie, nu se refera strict la ceva, este o calatorie fara destinatie; si, dumnezeule, zorii sunt negrii vesnic fara pasarea din tine (erai un tren), iar acum ai ajuns o gara. dumnezeule, grea e singuratatea... cafeaua ti-o las, ela, plec tacand... | |
| = Raul, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Raul, multam pentru ginduri, eu sunt doar un calator, nici tren, nici gara, destinatiile imi sunt destin. Multam pentru popasul tau lin. Si, crede-ma, sunt oranj si alb. Tristetea este a altcuiva. Drag, Ela | |
| = oranj | Alina Manole [21.Feb.05 19:00] |
| Aici e frumos: lumea nu se mai uită la mine acum nu mă mai caută prin tine nu mai vine pe umbra iubirii oranj De ce oranj? | |
| = Alina, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Multam, Alina, pentru citire si gind. Oranj de apus de soare si mai ales fiindca este o credinta aparuta in mintea mea pe cind eram copila ca in Paradis sunt portocali. Te astept cu drag mai departe. Ela | |
| = destinatii pierdute | Popa Cosmin [22.Feb.05 08:43] |
| am inceput sa ma conund pretutindeni cu altceva ,nu mai stiu demult sa mai scriu , trec pe aici periodic ca si Craciunul , mi-a pacut mult poezia ta ... si cred ca am prins ideea ei , poate ca este vorba de o despartire , de ceva " fara nume " ,de o pierdere si de o ruptura atat de puterinca incat ar fi putut rupe ceruri , si totusi se desfasoara la nivelul unui suflet singuratec ... tot ce ma intreb e cat va rezista ? cat va putea supravetiu loviturilor naprasnice de buzdugan ale inimii ? poate ma insel , n-ar fi prima data , dar sa stii ca mi-a placut mult de tot... cu drag,elim. | |
| = Elim, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Elim, multumesc pentru fidelitatea trecerii tale si pentru cum iti ramin versurile mele in amintiri. Poezia mi-a fost inspirata de doi oameni intr-o calatorie, de povestea lor, partial povestita mie. Nu stiu daca destinul ii va mai uni, insa cred ca amindoi s-au hranit si cu portocala si cu ciocolata alba inainte de a-si spune ramas bun. Eu am fost doar un calator prin gara sufletului lor si le-am ascultat destainuirea. Povestea lor era frumoasa. Nu pot lasa nume. Te astept cu drag mai departe. Ela | |
| = Destinatii precise | Bogdan Groza [22.Feb.05 09:42] |
| Sunt convins ca destinatia ta are nume. Poemul curge frumos, are acel ceva care atrage. Am remarcat in mod deosebit versurile "vor fi trenuri cu soarta înspre apus..." "îmi spusesei grav printre iriși lumea nu se mai uită la mine acum nu mă mai caută prin tine" precum si "tăcerile mele se îmbarcă azi pe alte valuri pe alte turnuri pe alte faruri" | |
| = Bogdan, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bogdanule, multam de trecere cu asa de bune cuvinte si asa de precise intuitii ale tale. Vad bine ca ma vezi neratacitoare faptura. Fara nume nu inseamna fara repere, intr-adevar. te astept cu drag pe marginea cuvintelor mele. Drag, Ela | |
| = Viața plină de "culoare" | Magdalena Dale [22.Feb.05 12:31] |
| Pentru mine sufletul este sala de așteptare, sala de veghe, sala de vise, din care plec de cele mai multe ori spre destinații pierdute! Marea care nu-și mai găsește valul în momentul oranj al zilei, transformată de versul tău într-o portocală fără gust, dar cu atâta culoare cât să umple cu ea o viață de om, este strofa mea preferată! Chiar dacă tăcerile tale se îmbracă acum "pe alte valuri pe alte turnuri pe alte faruri" undeva în mijlocul lor ești tot tu, Ela, ea însăși o metaforă poetică a vieții! Cu drag, Magdalena | |
| = Sensibilitate | Florin Hulubei [22.Feb.05 12:25] |
| Ela, sensibilitatea dă poeziilor tale o nuanță aparte, de bomboane fine, din vremuri apuse, în care se mânca șocoladă și cataif! la tine în gând culorile se rostesc peste pleoape șterse de alb sau poate pur și simplu nu-și amintesc cum le cheamă au un lapsus din oricare cauză pierdută ieri pe bancă în sala de așteptare în sala de veghe în sala de vise Drag, Florin | |
| = Florin, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Iiimm, ce aduceri-aminte rascolesti tu, Florinule! Si acum ador ciocolata fina si cataiful! ieri este si azi in mine. Multam de trecere, chiar ai lipsit! Sensibil! Drag, Ela | |
| = Magdalena, tie, Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Magdalena draga, acum am vazut si cintul tau aici. Sunt si eu, cum sa nu, altfel "nu s-ar fi povestit" Este ea, este o poveste, este Marea, este el, este povestea lor. Eu o ascult. Marea in ziua aceea era tacuta. Doar povestea lor oranj imi vorbea. Multam pentru acorduri fine, magdalena. Pe curind, stau in sala de asteptare... Drag, Ela | |
| = Farmecul ascuns in destinatii fara nume | razvan rachieriu [22.Feb.05 14:08] |
| Unii dintre noi, "strabatand lumea invers", din gara vietii iau "trenurile cu soarta inspre apus- mereu destinatii pierdute-", cu moartea- locomotiva. Trupuri "fara cuvinte,fara priviri,fara lumini", in care timpul a incremenit in nemiscarea gandurilor, asteapta dizolvarea in pamantul negru care saruta "pleoapele sterse de alb". Mintea, "atenta in sala de veghe" a constiintei, isi destrama gandurile "in sala de vise" in care cosmarurile dorm. Poezia se compune din cinci structuri lirice, iar la sfarsitul fiecareia, ultimele trei versuri redau sinteza fluxului liric. Valurile in care inoata "celulele mele" s-au ratacit de marea lumii, ascunse sub nisipul pielii de femeie. Tacerile descoperite de taine se imbarca "pe alte valuri, pe alte turnuri, pe alte faruri",unde se ascund in necunoscut, caci femeia fara taine ,in care tacerile launtrice vorbesc iubitului, isi pierde din farmec si se vede descoperita dincolo de piele. | |
| = ma redati si va redau | Ioana Munteanu [22.Feb.05 16:31] |
| Dimineata mi-a luminat ochii, ranindu-i, ca-mi venea , stiu sigur,sa ii inchid la loc.Apoi , mi-aduc aminte de un doctor ursuz ce mi-a resuscitat simturile si m-a facut sa urlu:" Ce aveti cu mine,fratilor?" ..."E timpul sa fii , e timpul sa stii!" - mi s-a raspuns. Apoi stiu ca a urmat culoarea vietii mele , cand tot si toate m-au facut sa fiu om. Asa e, sunt ceea ce se cere sa fiu,numai ca simt ca lumina aceea de la inceput a fost umbrita de ceva , nu stiu de ce ,nici pentru ce,stiu numai ca eu nu sunt completa.Am fost doar un trup si un punct de suflet ce a crescut mai apoi.In fiecare ceas am cautat franturi din mine , pe care altcineva le impartise dinainte multora. Si uite asa , am trecut prin viata voastra , cautandu-ma pe mine ,luand de la fiecare rupturi din lumina sau intunericul meu.Azi am mai gasit un colt din mine...prin tine... Multumesc.. Cu drag , O prietena | |
| = Razvan, Ioana - voua, Ela, multam | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Razvan, iti multumesc pentru acest prim popas pe pagina mea si te rog primeste felicitarile mele pentru cea mai buna intelegere a ceea ce versurile mele transmit. Asa cum m-ai descoperit acum, chiar simt ca ai ajuns dincolo de pielea mintii si a sufletului meu. Iar pentru un om care poate patrunde astfel, am toata admiratia. Te astept oricind doresti sa lasi un cuvint. Ioana, iti multumesc pentru cum te regasesti pe tine prin versul meu (care cu ceritudine emana traire si gin intens) si mai ales pentru cit de simplu si profund scrii "o prietena". Si tie, eu, o prietenie. | |