| = Mulțumesc, dragul meu, pentru magnifica poezie | Jianu Liviu-Florian [19.Jan.05 14:37] |
| Dragul meu, citind poezia ta am oscilat adeseori: m-am întrebat cum poate să-și urască cineva iubirea sa, pentru ca inteligența, atât de machiavelică, vai, am înțeles de ce o poate urî. Am trecut apoi peste aversiunea mea Bachică (zeului vinului ), și am trecut și peste ea. Am ajuns apoi la strofa: "eu m-am nascut in ura, si-n ura am sa mor, asa doar ca sa fac in ciuda tuturor." și m-am îngrozit cum poate cineva să urască atât de mult, uitând că nu cu mult timp în urmă eu însumi uram totul, și în primul rând, pe mine. Cu ultima strofă, dragul meu, nu știu dacă ai sau nu dreptate, ceea ce știu este că suntem, ca oameni, o specie condamnată la autodevorare. Eu mi-am găsit salvarea - după, vai, câte suferințe, în Iisus Hristos. A fost singurul om pe care, citindu-i viața în Noul Testament, nu am putut să îl urăsc, dimpotrivă, am încercat să îl depășesc, invidios, și am clacat, neputincios. Îți mulțumesc pentru aceasta poezie atât de dramatică, care mi-a prilejuit câteva momente de introspecție. Nu știu ce profesie ți s-ar potrivi: este prea devreme pentru această întrebare. Dar ție, care urăști minciuna, cred că ți s-ar potrivi cunoașterea vieții lui Iisus Hristos, care spunea despre sine că este: "Calea, Adevărul și Viața". Numai bine, dragul meu. Continuă să scrii. Scrisul te ajută să te regăsești pe tine. Să te echilibrezi. Să fii sincer cu tine, și cu cei din jur. Peste timp, recitește ce ai scris, dacă ai uitat ce ți-ai spus, sau ai simțit. Va fi o probă a sincerității față de tine însuți...un sfat: bautura te va tine departe de adevar, si te va afunda in minciuna. Latinul se înșela când spunea: "in vino, veritas!" (în vin este adevărul). În vin este numai uitarea. | |