| = place! | bulgar loredana [02.Oct.05 19:06] |
| "Uneori evadez într-o realitate care se deșiră, cu tot cu epiderma, din existența celui care îmi simuleaza tăcerea într-un gest neînceput pe care îl face numai in cadere altfel, cum aș putea deosebi amprenta fiecărui ceas în parte?" dupa cum mi-e obisnuinta, am decupat ce-mi place mie cel mai mult, dar asta nu inseamna ca restul nu e "comestibil". regasesc descompunerea, un anumit stadiu de despersonalizare si o negare atat a sinelui cat si a trairii. mie imi place si e diferit de ceea ce am citit la tine inainte. | |
| = superb !Iubesti asa cum te miri ? | Catalin Gaian -Konig [02.Oct.05 19:06] |
| te miri frumos C. Astfel de mirari descatuseaza de regula energii nebanuite."Poate ca cineva imi simuleaza tacerea;\asa se face ca, uneori,\ma simt atat de strans infasurata launtric...\ Superb ! Ai inceput...detasata. De ce ai terminat interogativ, tu care esti atat de sigura pe tine ? | |
| = amelii | carmen mano [02.Oct.05 19:06] |
| "in jurul trunchiului meu, fiecare miscare a nisipului se vede, la celalalt capat, trasa prin mai multe ochiuri de amintiri"... pastrez amprenta acestor versuri pentru mine, se poate? cu drag | |
| = Placuta | Lucian Preda [02.Oct.05 19:06] |
| Uneori suntem sortiti evadarilor , alteori nu putem fara a fi ingraditi. aici s-a scris despre suferinta de a fii prins in copacul sufletului si legat la gura pentru eternitate. Imi place prima strofa. | |
| = de 5 stele | Farcău Pavel [02.Oct.05 19:06] |
| Camelia, nu spun decît atat: poezia asta e de 5 stele, scrisa intr-un moment de reală inspirație... poate că unii vor spune că ce-am scris eu aici sunt gratuități....problema lor.... numai bine.... | |
| = amprente | Ela Victoria Luca [02.Oct.05 19:06] |
| Simulare impartasita a tacerii. A evadarii. A iubirii. Nesimulare a ceea ce esti adinc in tine. M-a atins in launtruri: "de câte ori mă cufund în palme gândurile îmi torc pierdute prin toate măștile așa cum toarce Maya din toate încheieturile;" Ti-ai pus amprenta in noi, mirata,Camelie. Da, ma intreb si eu de ce nu ai lasat la poezii. Merita. Drag, Ela | |
| = mirata... pe fuga | Camelia Petre [02.Oct.05 19:06] |
| multumesc frumos fiecaruia in parte. am trecut textul la poezii...am sa revin cu mai multe raspunsuri | |
| = dantela | Dana Stefan [02.Oct.05 19:06] |
| esti in elementul tau aici, cami. o cusatura (crosetatura?) delicata, punct cu punct, cu rabdare, ochiuri ajurate maruntele ce inchid spatii libere, tivite cu matase alba. e atata tihna sa te ascult cum crosetezi incit aud matasea cum suna cand tragi de ac.. m-a odihnit poemul tau de azi, sunt tocmai intr-o stare in care imi este necesar sa privesc. multumesc. | |
| = ganduri | adrian silviu mironescu [02.Oct.05 19:06] |
| uneori evadam (mai mult sau mai putin voit)intr-o realitate (mai mult sau mai putin virtuala!)asteptand parca sa se intample ceva (in sfarsit!).Poate ca iubirea e o constrangere pentru ca acei cu inima si gandurile deschise sa poata deosebi si simti amprenta timpului. | |
| = raspunsuri | Camelia Petre [12.Jan.05 20:30] |
| catalin, am luat remarca ta ca o posibila varianta a textului. chiar am sa ma gandesc...dar cum poate fi mirarea altfel decat o "mirare"? mi-a placut intrebarea ta: "iubesti asa cum te miri?". carmen, se poate, multumesc:) lucian, si mie, stii tu de ce:) daniela, e prima oara cand apari in pagina mea. prezenta ta ma incanta, imi place cum deslusesti sensul, pare ca vorba ti-e vers tot timpul dana, atat de aproape de suflet... adimir, gandul meu a ajuns atat de intact pana la tine, nu pot decat sa ma bucur lore, simplu multumesc | |
| + escapism întru amintiri | Virgil Titarenco [21.Jan.05 19:58] |
| "gândurile îmi torc pierdute prin toate măștile" Undeva între oniric și real textul acesta sugerează un escapism de care pot spune că ducem mulți dintre noi lipsă. Prea sîntem "atît de strîns nfășurați lăuntric". Felicitări. | |
| = Realitate versus iluzie | Bogdan Groza [02.Feb.05 08:40] |
| Eu, dimpotriva, simt altfel aceasta poezie. Fiecare strofa o gasesc de o profunzime sfasietoare, are mesajul ei. Spre analiza: "Poate că cineva îmi simulează tăcerea; așa se face că, uneori, mă simt atât de strâns înfășurată lăuntric" ce senzatie de sufocare launtrica au versurile de mai sus. simuland tacerea, cineva ti se substituie, se infasoara adanc in tine, strangandu-te ca intr-o menghina. Apoi, strofa a doua completeaza primul tablou de mai sus "în jurul trunchiului meu, fiecare mișcare a nisipului se vede, la celălalt capăt, trasă prin mai multe ochiuri de amintiri;" Dupa stransoarea sufocanta intervin imaginile halucinante ale nisipului miscator, ce se vede pana dincolo de orizont. "de câte ori mă cufund în palme gândurile îmi torc pierdute prin toate măștile așa cum toarce Maya din toate încheieturile" Aceste versuri le percep ca un moment de respiro, cu capul cufundat in palme, moment in care gandurile, chinuite de torturile pricinuite (stransoare) si de halucinatiile avute, rememoreaza acele clipe iluzorii, ca Maya, care "toarce din toate incheieturile" Finalul poeziei e o revenire la realitatea dureroasa, unde nu exista decat timpul, care trece, si trece, si trece, incat nu se mai pot deosebi orele intre ele, nu se mai pot decela amprentele lasate in urma de fiecare ceas, si astfel, ca un paradox, se doreste revenirea la Maya, la iluzie, la vis. Asa vad eu aceasta poezie. S-ar putea sa existe si alte viziuni asupra ei. Un poem cu mesajul ascuns dincolo de cuvintele spuse si nespuse | |
| = surprize | Camelia Petre [08.Feb.05 20:12] |
| virgil, mi-ai facut o reala surpriza! multumesc pentru apreciere, ma bucur mult ca ti-a placut bogdan...aceasta analiza in profunzime asupra textului...sunt uimita; astfel de comentarii sunt bijuterii pentru mine, pentru ca sunt rare. multumesc | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [24.Apr.05 00:22] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |
| = surpriza | Camelia Petre [29.Apr.05 19:49] |
| alina, acum am vazut mesajul. multumesc frumos pentru invitatie. sunt onorata. mai mult ca sigur ca voi veni. | |