= Cruce albă de mesteacăn | Florentina-Loredana Dănilă [08.Jan.11 01:52] |
O proză cutremurătoare, dar atât de bine scrisă, încât aș fi citit un roman, chiar și la ora aceasta târzie din noapte. Personajul Belu e bine conturat, de la început până la sfârșit. Mai scrie proză, mai scrie... | |
+ Proza lui Ioan Barb... | Emil Iliescu [08.Jan.11 10:48] |
Proza lui Ioan Barb ascunde sub platoșa epicului sensibilitatea poetului. Și, deși evenimentele ce ni se perindă pe retina sufletului sunt reale, smulse dintr-o lume în mijlocul căreia cu toții am trăit, cutremurătoarea poveste a lui Belu sparge tiparele obișnuite și plonjează uneori în abisalul metaforelor: "Era înalt și slab, cu un cap mic și rotund, ca un ou gigantic, sprijinit pe umerii căzuți; între trunchi și capul acela minuscul, din care creșteau urechile mari, ca niște toarte, la o cană de pământ, exista o mare disproporție. Avea mâinile lungi, iar degetele subțiri și îngrijite arătau clar că omul nu-și câștiga existența cu ajutorul lor". Povestea lui Belu este povestea omului singur, părăsit, uneori nedrept, de cei dragi, la o vârstă când respirația omului de lângă tine poate ține loc și de foame și de sete. De aceea, Belu încearcă să-și mortifice trupul prin zilnicul periplu bahic, smulgând clipă cu clipă din el fâșii existențiale, până la ultimul gest. Sensibilă, pentru un om ca el, ajuns într-o stare deplorabilă de igienă domestică, sintagma: "...doar hainele erau frumos așezate pe scaunul de lângă fereastra deschisă, chiar deasupra fântânii de lângă temelia casei". Lăsate acolo ca semn al plecării din lumină a unui om, parcă purificat și dezbrăcat de păcate. Un text profund uman și, totodată, șlefuit literar. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
= re- Emil Iliescu, Florentina Loredana | Ioan Barb [08.Jan.11 11:27] |
Emil Iliescu . Vă mulțumesc pentru citire, apreciere și pentru semnul luminos. Când toate acestea vin din partea unui prozator d-voastră, îmi dau convingerea că merită să mai încerc. Cu stimă, Florentina-Loredana, la fel, multe mulțumiri. ioan | |