| = Seninătatea spaimei | florian abel [22.Dec.11 22:31] |
| Prea multă moarte aici, răzbate din fiecare tremur, parcă e dintotdeauna și nereușită fuga din obsesia ei. Nu poți spune "e frumos", pentru că durerea e slută, ca și depărtarea. Versificat, ar fi cam așa: Spital extrem, cu îndoieli nesparte /În care moartea știe să se poarte / un colț al spaimei țipă aiurit/ visând un sedativ cu gust de moarte: / "veniți, tahicardia a murit..." Cu seninătatea spaimei, F. | |