| = meditații nemăsurabile | T. Constantin Georgescu [26.Jan.09 10:08] |
| Parabola are cele două brațe nesfârșite. O surpriză plăcută aceste meditații nemăsurabile... : „Echilibrul interogativelor meditații, / Ale căror suple siluete / Aveau forme de parabolă.” Repetiția semnului de întrebare trebuie înlăturată (și așa „foarte” și „atât de” sunt în plus). Acest laitmotiv vă obturează reușitele din acest text. Și mai sunt unele stridențe sau inutilități. Spre exemplu versul „Un violent os de pește necomestibil” conține ambele ingrediente. După mine poezia ar trebui să se termine așa : „De veți vedea pe stradă un ecou infirm, / Ca un surâs rătăcit / Să-l ajutați să ajungă acasă.” (nu trebuia „Cândva acut, / Acum senil și cronic.”, era suficient „infirm” ; apoi „cronic” și „acut” sunt opuse, sunt antonime, și se ajunge de la lent la violent, adică de la cronic la acut, nu invers, cum ați scris dv.). Desigur, poezia are, incontestabil, părțile ei bune. Vă doresc inspirație și numai bine ! | |